Litoralul românesc reprezintă de zeci de ani o zonă de relaxare pentru turiștii români și străini. Istoria acestei regiuni este una plină de evenimente, cu perioade de glorie, dar și vremuri mai negre. Cu toate acestea, litoralul românesc s-a dezvoltat continuu, iar în prezent oferă condiții și pentru cele mai extravagante persoane. Prețurile sunt și ele pe măsură. Dar, oare, cât costa pe vremuri o cazare și o masă la o pensiune de la Marea Neagră?
În anii 1920, Constanța era unul dintre orașele cele mai vizitate din țară, fiindcă avea ieșire la Marea Neagră. Cum se deschidea sezonul estival, turiștii veneau la mare, în special, în stațiunea „Mamaia„, considerată perla litoralului românesc.
Regiunea era în continuă dezvoltare, iar turiștii începeau să descopere și lacul Techirghiol. Oamenii aflaseră despre proprietățile curative ale nămolului de la Techirghiol, iar, în fiecare an, mii de persoane veneau pentru a se trata de diferite boli, în special de oase. Turismul din jurul lacului se dezvoltă și apar două localități importante: Tekirghiol – Movilă, viitoare Carmen Silva (din 1929) și apoi Eforie Sud (din 1962).
Peisajul pitoresc face ca zona să se dezvolte rapid, iar aici să se ridice mai multe case și vile. Printre cei care aveau proprietăți, în regiune, se numără: Mihail Kogălniceanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Mircea Eliade și actorul Constantin Tănase. Sezonul estival începea pe 15 mai și se încheia pe 1 octombrie.
Odată venită vara, turiștii, din toată țara și nu numai, luau cu asalt litoralul românesc. Prețurile erau unele destul de piperate, chiar și pentru acea vreme. De exemplu, în jurul lacului Techirghiol se putea găsi cazare atât la stat, cât și la privat.
Locațiile de cazare erau împărțite pe patru clase: lux, categoria I, categoria II și categoria III. Ca și în prezent, prețurile erau diferite în funcție de categorie. În perioada de vârf a sezonului estival o cameră cu două paturi ajungea la 220 lei – la lux, 180 lei – clasa I, 140 lei – clasa II și 100 lei – clasa III. Tarifele restaurantelor difereau și ele în funcție de categorie. Un pahar de lapte costa între 3 și 5 lei, 2 ouă fierte 6-7 lei, o supă 8-10 lei, mâncărurile gătite de la 14 la 16 lei, iar fripturile de la 14 la 22 lei.
Nu se știe cu exactitate cât câștigă un român, în perioada anilor 1920, însă nu putea fi foarte mult, având în vedere că, în anul 1938, salariu mediu brut în țară era de 168 de lei. Așadar, cei care doreau să se bucure de soare, pe litoralul românesc, erau nevoiți să facă economii serioase pentru a sta câteva zile la plajă.
Litoralul românesc a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri datorită faptului că marea era o sursă bună de hrană. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din cultura Hamangia (5200 de ani î. Hr.). Pe litoral au existat stâne românești de ciobani transhumanți încă din Evul mediu, însă adevărata colonizare a românilor a început abia după anul 1878. Eforie Sud este prima stațiune de pe litoralul românesc.
Eforie Sud a fost înființată de Ioan Movilă, un boier din părțile Moldovei, în anul 1899, atunci când s-a pus piatra de temelie a hotelului care purta tot numele boierului Movilă. Inițial, stațiunea a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă.
Foto: economica.net și ro.pinterest.com
