Știm cu toții că papagalii, corvidele și alte păsări pot imita glasul uman. La această listă se mai poate adăuga un mamifer. O orcă captivă a fost învățată să imite cuvintele umane. Ascuțit, ciudat și totuși distinct, sunetul unei voci care spune numele „Amy” este inconfundabil.
Papagalii, corvidele și o varietate de alte păsări nu sunt singurele necuvântătoare care pot imita vorbirea umană. Potrivit unui studiu, scrie The Guardian, o orcă, Orcinus orca, a fost antrenată să imite glasul omului.
Femela orca, pe nume Wikie, s-a născut în captivitate la Marineland din Antibes, Franța, unde locuiește încă. Wikie a fost înregistrată repetând cuvintele „hello” și „bye bye”, numărând până la trei, și chiar a fost auzită spunând „Amy”, numele antrenorului ei.
Abilitățile lui Wikie nu se opresc aici. De asemenea, aceasta ciripește ca o pasăre, face ca un papagal și produce un zgomot similar cu cel creat de flatulență prin suflare. Acesta din urmă este un sunet la care este destul de pricepută și pare că-i place să-l scoată. 🙂
Realizarea lui Wikie este remarcabilă deoarece balenele creează sunete producând rafale de aer care trec prin căile lor nazale, oarecum ca un om care își sufla nasul. Oamenii se bazează pe laringe sau „cutia vocală” și pe o serie de alte structuri fizice cum ar fi, limba și buzele, să vorbească.
Cetaceele, balenele și delfinii, fac parte din grupurile de mamifere care sunt capabile să învețe și apoi să producă sunete specifice. Balenele cu cocoașă și cântecele lor ciudate sunt un exemplu în acest sens.
Nu este clar de unde provine această abilitate. Sunetele produse de orci nu sunt în întregime moștenite genetic. Dovezile indică faptul că limbajul lor este influențat de mediul în care stau.
Oamenii de știință știu de ani buni că balenele au accente diferite. De exemplu, familiile mai multor specii de cetacee sălbatice, inclusiv orcile, își împărtășesc propriile sunete speciale, care sunt „dialecte” substanțial diferite de apelurile și clicurile produse de alte grupuri de familii ale aceleiași specii. Ele folosesc aceste sunete pentru a comunica și a se ghida sub apă pe distante mari.
Prin urmare, una dintre explicațiile repertoriului vocal al balenei Wikie este rezultatul învățării sociale, în special imitarea altor membri ai grupului său. Cercetarea sugerează că aceste diferențe sunt învățate atunci când balenele tinere imit adulții din grupurile lor familiale, similar modului în care copiii umani învață să vorbească prin copierea celor din jurul lor.
Pentru a o instrui pe Wikie să repete sunete, ea a fost mai întâi învățată un semnal pentru a „copia” un anumit comportament, apoi i s-a cerut să „copieze” 11 sunete diferite. Cinci dintre aceste sunete noi au fost produse de o altă orcă, pe nume Moana, care a fost instruită să producă sunete noi pe care Wikie nu le cunoștea până la test, iar celelalte șase sunete erau cuvinte umane date de antrenorul ei.
Sunetele pe care Wikie le-a învățat de la Moana au fost un urlet de lup, un strigăt de elefant, o ușă care scârțâie și un sunet similar flatulenței. După ce a învățat să producă aceste sunete noi, adesea la prima ei încercare, Wikie a fost înregistrată. Ulerior, șase judecători umani care nu știau care sunet este copiat, au fost rugați să determine dacă sunetele ei se potriveau cu originalul.
S-a decis că sunetele scoase de Wikie se potriveau cu cele ale Moanei, dar și cu vorbirea umană. Formele de undă și analizele spectrogramei au arătat că trei dintre cuvintele lui Wikie erau o „potrivire de înaltă calitate” cu originalele. Aceste descoperiri sunt, de asemenea, interesante pentru că Wikie avea 14 ani, un adult, când a învățat să imite aceste sunete.
Foto: Depositphotos.com
