Procesul de colonizare a Africii de la sfârșitul secolului XIX a fost prezentat ca o acțiune a europenilor de abolire a sclaviei și de civilizare a locuitorilor acestui continent. În fapt, scopul era altul, iar eliminarea sclaviei nu a jucat decât un rol secundar, nefiind o prioritate pentru coloniștii europeni.
Până în secolul al XIX-lea, Marea Britanie și celelalte puteri europene și-au limitat ambițiile imperiale din Africa la punctele de coastă de unde își puteau exercita influența economică și militară. Doar 10% din Africa se afla sub controlul direct al acestora, incluzând aici Algeria, colonie franceză, coloniile Cape și Natal ale Marii Britanii și Angola, care era deținută de portughezi.
Spre sfîrșitul secolului, europenii dețineau aproape 10 milioane km pătrați în cadrul coloniilor de pe continentul african. Între 1890 și 1914, așa-numita „luptă pentru Africa” a dus la colonizarea rapidă a majorității Africii de către marile puteri ale Europei, aproximativ 90% din „continentul negru” aflându-se sub control european.
Totuși, există o țară africană care nu a fost niciodată colonizată. Este vorba despre Etiopia, una dintre cele mai vechi națiuni de pe glob, fiind fondată în anul 980 î.Hr.
Motivul necolonizării a fost acela că națiunile imperialiste din Europa au realizat că, pentru succesul economiilor lor, trebuiau să evite colonizarea directă a acestei țări pe care o considerau extrem de importantă în economia mondială bazată pe comerț.
Pentru a încerca să-și extindă imperiul colonial în Africa, în 1895, Italia a invadat Etiopia pe vremea când această țară se nume Abisinia. Trupele etiopiene conduse de împăratul Menelik al II-lea au câștigat însă bătălia cu italienii de la Adwa din 1 martie 1896. Italia a fost de acord cu Tratatul de la Addis Abeba semnat la 23 octombrie 1896, care a pus capăt războiului, recunoscând Etiopia ca stat independent, care devenea, astfel, singura țară africană necolonizată.
Dornic să reclădească prestigiul națiunii sale, dictatorul italian Benito Mussolini a ordonat la 3 octombrie 1935 a doua invazie în Etiopia, iar 7 luni mai târziu Italia reușea să anexeze, în sfârșit, Etiopia. La 1 iunie 1936, țara a fost fuzionată cu Eritreea și Somalia italiană pentru a forma ceea ce s-a numit Africa Orientale Italiana (AOI sau Africa de Est italiană).
Pe data de 30 iunie 1936, împăratul etiopian Haile Selassie a făcut un apel la Liga Națiunilor pentru a fi ajutat să-i îndepărteze pe italieni și să restabilească independența. El a obținut sprijin din partea SUA și a Rusiei. Dar, mai mulți membri ai ligii, între care Marea Britanie și Franța, au recunoscut colonizarea italiană.
Abia după 5 ani, pe 5 mai 1941, atunci când Haile Selassie a fost readus pe tronul Etiopiei, a fost recâștigată independența acestei țări.
Foto: Pexels.com
