În perioada 1924-1942 în zona Gării din Buzău s-a pripășit un vultur zăgan, specie foarte rară chiar şi în vremea aceea. Pasărea cu pricina era extrem de prietenoasă și a fost botezată Ilie de către cei care își desfășurau activitatea în zona gării din Buzău.
Vulturul zăgan Ilie se obișnuise cu oamenii și mergea pe jos pe străzile din Buzău, învățând chiar că e mai sigur să se deplaseze pe trotuar. În fiecare dimineaţă, vulturul Ilie se ducea pe jos la piaţă, în hale, unde măcelarii îl aşteptau cu tainul de carne sau de peşte.
La ora prânzului, Ilie era sus, pe localul gării, iar când vedea expresul de Cernăuţi-Bucureşti că-şi face intrarea în gară, cobora şi el pe peron, căci bucătarul de la vagonul restaurant avea rezervate ceva delicatese culinare pentru el.
Din păcate, Ilie nu a murit de bătrânețe. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, un soldat neamț l-a ochit şi vulturul s-a prăbuşit pe peron. Moartea vulturului era să se încheie cu o revoltă a populaţiei împotriva soldatului care i-a adus sfârșitul lui Ilie.
„Toţi copiii, tot oraşul“, l-au purtat pe ultimul drum, până la Cimitirul Dumbrava, „ca pe oricăre cetăţean al oraşului”. Bătrânii locului spun că mormântul vulturului ar fi rezistat câţiva ani, pe o alee din dreapta capelei, însă a dispărut, odată cu extinderea cimitirului.
De ani buni, vulturul Zăgan este declarată de ani buni specie dispărută din România. În aprilie 2009, vânătorii din Mehedinți au semnalat prezența zăganului sau a vulturului cu barbă în zona Peșterii Topolnița.
Gara din Buzău a fost deschisă în anul 1873, la un an după darea în folosință a căii ferate București-Galați. Gara Buzău a devenit nod feroviar în anul 1881, când a fost construită linia de cale ferată Buzău-Mărășești.
