În vara anului 1956, o echipă de arheologi aducea la suprafață două statuete undeva lângă orașul Cernavodă. Este vorba despre „Gânditorul de la Hamangia” și perechea sa „Femeie șezând”.
Deși apar pe bancnota de 200 de lei sau în clipuri de prezentare ale României turistice, nu mulți sunt cei care cunosc cu adevărat povestea acestui grup statuar extrem de valoros.
La confluenţa văii Carasu cu Dunărea, la nord de aceasta, pe o lungime de aproximativ 1,5 kilometri pe malul drept al fluviului, au fost descoperite numeroase vestigii arheologice care atestă existenţa unor așezări atribuite culturilor Hamangia, Boian, Gumelniţa şi Cernavodă din a doua jumătate a mileniului V î.H.
Echipa de specialiști, condusă de Dumitru Berciu, efectua săpături în această zonă încă din anul 1952. Aceștia au venit să studieze situl descoperit din întâmplare deoarece era în pericol de a fi distrus de lucrările care se desfăşurau la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
S-a stabilit că era vorba despre un cimitir de inhumație datând din Neolitic, iar cele două figurine de lut ars au fost descoperite într-unul dintre sutele de morminte din zonă, în cursul cercetărilor arheologice din necropola de la Hamangia.
Descoperirea făcută de arheologii români nu a fost percepută ca atare deoarece statuetele erau sparte în mai multe bucăți. Însă, singurele fragmente salvate ca prin minune din mormântul surpat aveau să devină cele mai cunoscute statuete antice ale românilor.
Experții spun că cele două piese ar avea o vechime de aproximativ 5.500-6.000 ani, fiind considerate capodopere ale artei neolitice universale.
Prima statuetă reprezintă un bărbat așezat pe un scăunel primitiv din piatră, stând cu coatele pe genunchi și sprijinindu-și capul în mâini, într-o poziție care imită gestul gândirii. De aici, și numele de „Gânditorul de la Hamangia” pe care l-a primit.
Gânditorul nu a fost conceput să rămână singur, dovadă fiind statueta feminină, care afișează aceeaşi alură. „Femeia șezând” este, la rândul ei, o gânditoare, însă ea apare ținându-și mâinile pe un picior și stând pe jos, fără scăunel.
La nici cinci ani de la descoperirea lor, statuetele au devenit celebre în întreaga lume, fiind expuse în cadrul unor mari expoziții la Paris, Londra, New York sau Atena.
În anul 2000, o comisie UNESCO a inclus „Gânditorul de la Hamangia” într-o listă scurtă de 10 artefacte ale culturii pământene care ar trebui să ne reprezinte planeta și să nu dispară niciodată.
Gânditorul și perechea lui fac parte din tezaurul național a României și pot fi admirați la Muzeul Național de Istorie din București.
Atât de valoroase sunt cele două opere de artă încât nu părăsesc niciodată seiful Muzeului de Istorie fără o garanție de 10 milioane de dolari.
Foto: Wikipedia.org
