România este singura țară din Uniunea Europeană ale cărei bancnote sunt fabricate dintr-un polimer special (plastic), ce le face extrem de greu de falisificat. Bancnotele realizate din plastic au o durată de viaţă de cel putin două ori mai lungă decât cele din hârtie. Doar șase state din lume au numai bancnote din polimer astfel: România, Australia, Brunei, Papua Noua Guinee, Noua Zeelandă şi Vietnam. Fiecare bancnotă românească are poveste ei și puțini sunt cei care știu că pe bancnota de 200 de lei sunt scrise două poezii semnate de Lucian Blaga.
Banca Naţională a României, prin Direcţia Emisiune, Tezaur şi Casierie este cea care propune Consiliului de Administraţie al BNR, pe lângă macheta bancnotei, şi o personalitate românească. Ulterior, consiliul, în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu, este cel care decide forma finală a bancnotei. Astfel, pentru bancnota de 200 de lei a fost ales poetul Lucian Blaga.
Pe 1 decembrie 2006 a fost pusă în circulație de către Banca Națională a României bancnota de 200 de lei. Pe avers se regăsește portretul poetului Lucian Blaga (1895-1961) dar și o carte deschisă la fila cu poemele Autoportret şi 9 mai 1895. Întrucât acestea sunt destul de mici pot fi cu greu citite de către cei care au ținut măcar o dată în mână o bancnotă de 200 de lei. Pe reversul bancnotei se află statuia Gânditorului de la Hamangia. Shtiu.ro vă prezintă cele două capodopere semnate de Blaga:
Autoportret
Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvînt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
și până la cele din urma hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa,
din care curcubeul,
își bea frumusețea și neființa.
9 mai 1895
Sat al meu, ce porți în nume
sunetele lacrimei,
la chemări adânci de mume
în cea noapte te-am ales
ca prag de lume
și poteca patimei.Spre tine cine m-a-ndrumat
din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.
Lucian Blaga s-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei.
Tânărul Blaga a debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul „Reflecții asupra intuiției lui Bergson” (1914). De-a lungul vieții, acesta a fost filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român
Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, „Zamolxe” sau „Meșterul Manole”.
