De ani buni, puține sunt locuințele în care să nu există o canapea. Etimologia cuvântului „canapea” este de-a dreptul spectaculoasă și substantivul își are originea în limba egipteană.
Cuvântul „canapea” își are originea într-un substantiv care înseamnă „țânțar”. Care este legătura cu insecta? Ei bine, cel mai probabil, egiptenii desemnau un pat care era „dotat” cu perdea împotriva ţânţarilor.
Care este cel mai vândut produs din istorie?
Cuvântul a fost ulterior preluat de greci într-o formă apropiată de cea a cuvântului de astăzi și anume „konops”. Ulterior, „konopion” desemna un pat cu perdea împotriva ţânţarilor.
La romani a ajuns cuvântul „conopeum”, care definea tot un pat cu perdea împotriva ţânţarilor. Din limba latină, cuvântul a ajuns în franceză, „canapé”. Iar de la francezi cuvântul a fost împrumutat de greci, italieni, turci și… români.
Conform explicației din Dicționarul Explicativ al Limbii române, o canapea este definită ca fiind o mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se stă și se poate dormi.
Specialiștii nu recomandă somnul pe canapele. Canapelele sunt, de obicei, mult mai mici decât un pat obișnuit, așa că cei ce le folosesc vor dormi înghesuiți. În afara de asta, materialul dur al saltelei și încălzirea neuniformă pot duce și ele la poziții nefirești ce pot cauza diferite dureri de spate.
Strania poveste a cuvântului „salariu”. De unde vine termenul?
