Cea mai adâncă fântână din lume săpată de mână poate fi comparată ca lungime cu celebra clădire din New York, Empire State Building. Puțul din Woodingdean, Marea Britanie, măsoară 391 de metri adâncime, în timp ce gigantica construcție din Statele Unite ale Americii are o înălțime de 380 de metri, fără antena din vârf. Impresionant, nu-i așa?
Fântâna din Woodingdean este cea mai adâncă fântână săpată manual din lume, la 391 de metri adâncime. Lucrările au început în anul 1858 când corporația Brighton a decis să construiască un atelier și o școală pentru copiii muncitorilor. Puțul cu apă a fost finalizat 4 ani mai târziu, la 16 martie 1862. Fântână este situată chiar în fața spitalului Nuffield din Woodingdean, lângă Brighton și Hove, Anglia.
Liderii companiei au observat că era prea mare cheltuiala cu pomparea apei furnizate de la instalațiile locale și astfel au luat decizia realizării unei fântâni proprii pentru ambele proprietăți. Planul inițial prevedea săparea unui puț lat de 1,8 metri, căptușit cu cărămidă, până la o adâncime de 120 de metri, unde se aștepta să se ajungă la pânza freatică. Cu toate acestea, după 2 ani de săpături manuale, muncitorii nu au dat de apă.
Toată lumea a crezut că s-a trecut pe lângă pânza freatică, astfel că s-a luat decizia să fie săpat un tunel orizontal lung de aproximativ 10 metri spre nord, dar nici așa nu s-a reușit să se dea de apă. Drept urmare, au fost realizate mai multe tuneluri, în mai multe direcții, și cu toate acestea nu s-a ajuns la pânza freatică, astfel că administratorii au decis realizarea unui alt puț, la capătul tunelului orizontal din partea de est.
Munca a continuat câțiva ani buni, bărbații lucrând 24 de ore pe zi doar la lumina lumânărilor și în condiții groaznice. Muncitorii lucrau complet dezbrăcați într-un puț cu un diametru de aproximativ 2 m. La o asemenea adâncime aerul era din ce în ce mai greu de respirat, astfel că au fost aduse niște motoare cu aburi care pompau oxigen în jos prin conducte.
Muncitorii ajunseseră la 380 de m și deveniseră disperați, din cauza faptului că nu dădeau de apă, însă administratorii au cerut ca lucrările să continue. Când s-a ajuns la adâncimea de 391 de m pământul a început să trepideze, iar apa și-a făcut apariția. Pe măsură ce fântâna se umplea cu apă, muncitorii urcau pe scară pentru a nu se îneca și după 45 de minute epuizante au ieșit la suprafață.
Fântâna a fost folosită doar 4 ani, fiind abandonată după aceea în favoarea unei soluții mai practice, rețeaua de apă a orașului.
Foto: Wikipedia.org și mybrightonandhove.org.uk
