În anatomia umană, când vorbim despre membrul superior ne referim la regiunea situată mai departe de deltoid. În limbaj formal, mâna este doar porțiunea de la încheietură în jos, incluzând degetele, nu și brațul și antebrațul.
Așadar, din punct de vedere anatomic, mâna, brațul și membru superior nu sunt sinonime, deși cei trei termeni sunt adesea interschimbabili în conversațiile familiare.
Membrele superioare ale corpului sunt unele dintre cele mai complexe și utilizate frecvent părți ale corpului.
Brațul include umărul, precum și zona dintre articulația umărului și cotului. Oasele brațului superior includ:
Omoplat sau scapula: Este un os plat în formă de triunghi, care este conectat cu corpul în principal de mușchi. Ataseaza bratul la trunchi.
Clavicula: La fel ca omopatul, aceasta atașează brațul la trunchi. De asemenea, ajută la distribuirea forței din partea superioară a brațului către restul scheletului.
Humerus: Humerusul este un os lung în partea superioară a brațului. Este situat între omoplat și articulația cotului. Mulți mușchi și ligamente din braț sunt atașați de humerus.
Brațul conține, de asemenea, mai multe articulații, inclusiv: articulația acromioclaviculară, articulația glenohumerală, articulația sternoclaviculară.
Antebrațul este zona dintre articulația cotului și încheietura mâinii. Cele două oase majore ale sale sunt radius și ulna:
Radius este situat pe partea laterală a antebrațului cea mai apropiată de degetul mare. Se răsucește în jurul ulnei și își poate schimba poziția în funcție de modul în care este mișcată mâna. Există mulți mușchi atașați la radius care ajută la mișcarea cotului, încheieturii și articulațiilor degetelor.
Ulna sau cubitusul se desfășoară paralel cu radiusul. Este pe partea medială a antebrațului și se află cel mai aproape de degetul mic. Spre deosebire de radius, ulna este staționară și nu se răsucește.
