Penitenciarul Sighet a fost construit, în anul 1897, de către autoritățile austro-ungare. Locația a servit în Primul și cel de-Al Doilea Război Mondial ca închisoare pentru deținuții politici, dezertorilor din armată și mulți alții. După ce comuniștii au ajuns la putere, la pușcăria din Sighetu Marmației erau trimise toate persoanele care se împotriveau regimului.
Puțini erau cei care ajungeau în închisoarea Sighet și mai ieșeau cu viață de acolo. Prizonierii erau supuși la o tortură inimaginabilă, aici pierzându-și viața importante personalități ale României, printre care Iuliu Maniu, unul dintre artizanii Marii Uniri, Constantin Argetoianu, Mihail I. Racoviță, Constantin I.C. Brătianu și mulți alții.
Franț Țandără a fost o problemă socială încă de când era copil. Acesta a fost abandonat de ambii părinți și a dus o viață de vagabond. După ce a crescut și a reușit să ia legătura cu tatăl său, după o dispută verbală Franț l-a ucis pe tatăl său cu un topor. Drept urmare, a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică, lucrând la canalul Dunăre – Marea Neagră, acolo unde a devenit informator pentru Securitate.
Franț Țandără a avut probleme psihice, fiind internat în mai multe spitale de specialitate. Cu toate acestea, comuniștii au considerat că poate fi de folos regimului și l-au folosit în acest sens. Potrivit propriilor declarații, acesta a urât din tot sufletul burghezia și ar fi omorât peste 100 de persoane.
Am urât la maximum burghezia. Am vrut să-i omor pe toți, a mărturisit Franț Țandără, potrivit Wikipedia.org.
În urma acestor mărturisiri, în anul 1999, a fost scrisă cartea „Drumul Damascului: Spovedania unui fost torționar” de Doina Jela. Franț Țandără a murit în anul 2004, fiind singura persoană care a recunoscut că a torturat deținuți politici și a omorât peste 100 de persoane. Surprinzător, însă, acesta nu a fost niciodată judecat pentru crimele mărturisite.
Închisoarea Sighet a fost o teroare pentru persoanele care au ajuns acolo. Cei mai mulți au ieșit în patru scânduri, condițiile inumane de trai și tortură la care erau supuși oamenii au lăsat o pată neagră pe istoria acestei țări.
Iată ce metode de tortură se practicau în timpul comunismului în penitenciarul Sighet:
Iată alte metode de tortură: bătaia la palme cu cravașa, cu vâna de bou sau cu o scurtătură din lemn; anchetele aveau loc în prezența câinilor violenți care nu o dată i-au mușcat pe deținuți; bătaia cu ciomagul pe spate a deținuților puși să alerge în cerc, în jurul torționarului, numită broasca; deținuții erau puși să se bată între ei; persoanelor anchetate le era servită mâncare foarte sărată, fără să li se ofere apă; anchetă însoțită de izolare în camere umede și întunecoase – „camere de chibzuință”; legarea de pat în poziții incomode; izolarea în celule strâmte, în care deținutul nu putea să se așeze pe pat sau pe dușumea; bărbieritul cu barba nemuiată; simularea repetată a execuțiilor prin împușcare; violarea femeilor și fetelor; scufundarea capului victimei în apă, fecale și urină; înghițirea forțată de către victimă, în timpul torturii, a propriilor fecale sau ale altcuiva; forțarea victimei înfometate de a ține în gură, timp de ore întregi, o bucată de pâine, fără a-i fi permis s-o mestece sau s-o înghită, potrivit cotidianul.ro.
Foto: Wikipedia.org
