Nicolae Labiș (1935 – 1956) a fost unul dintre cei mai buni poeți pe care țara noastră l-a avut. Operele sale literare sunt învățate și analizate de elevi și în ziua de astăzi, în România. Pasiunea pentru poezie a primit-o de la părinții săi, Eugen și Ana-Profira, care au fost învățători.
Nicolae Labiș a fost descris perfect de Tudor Vianu, care a reușit să îl cunoască: „Mă surprindea obrazul lui bucălat de copil, ochii cu umbre adânci, mustața legată, ca a plutașilor de pe Bistrița. Era în înfățișarea lui ceva în același timp proaspăt și arhaic, cum nu mai văzusem niciodată pe figura unui tânăr.”
Genul literar a lui Nicolae Labiș a ieșit la iveală, în special, odată cu începerea cursurile la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București. Aici, el i-a avut ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu, care au putut să îi observe inteligența și să îl îndrume corespunzător.
Nicolae Labiș s-a impus, la vremea respectivă, ca lider de opinie, datorită inteligenței sale, deși i-a avut colegi pe Florin Mugur, Lucian Raicu, Ion Gheorghe, Radu Cosașu, Doina Sălăjan, Gheorghe Tomozei, Mihai Negulescu.
La începutul carierei sale literare, Labiș a fost un susținător al partidului comunist, însă ulterior și-a dat seama că este greșit, iar formațiunea politică la pedepsit pentru derapajele sale din poezii.
În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, Nicolae Labiș a petrecut cu câțiva prieteni la Casa Capșa și apoi la restaurantul Victoria, unde a consumat băuturi alcoolice, după care a plecat spre casă și, din păcate, a fost lovit grav de un tramvai. În ciuda efortului medicilor, starea de sănătate a acestuia s-a înrăutățit, iar pe data de 22 decembrie 1956 acesta a decedat, la doar 21 de ani.
În ultimele clipe ale vieții sale, când se lupta ca să trăiască, Labiș i-a dictat prietenului său, scriitorul Aurel Covaci, un ultim poem care a fost inclus în volumul postum „Lupta cu inerția”:
Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă…
Foto: publicnewsfm.ro
