Care a fost poezia scrisă în ultimele clipe de viață de Nicolae Labiș?

22.10.2020
Care a fost poezia scrisă în ultimele clipe de viață de Nicolae Labiș?

Nicolae Labiș (1935 – 1956) a fost unul dintre cei mai buni poeți pe care țara noastră l-a avut. Operele sale literare sunt învățate și analizate de elevi și în ziua de astăzi, în România. Pasiunea pentru poezie a primit-o de la părinții săi, Eugen și Ana-Profira, care au fost învățători.

Nicolae Labiș a fost descris perfect de Tudor Vianu, care a reușit să îl cunoască: „Mă surprindea obrazul lui bucălat de copil, ochii cu umbre adânci, mustața legată, ca a plutașilor de pe Bistrița. Era în înfățișarea lui ceva în același timp proaspăt și arhaic, cum nu mai văzusem niciodată pe figura unui tânăr.

Viața lui Nicolae Labiș

Genul literar a lui Nicolae Labiș a ieșit la iveală, în special, odată cu începerea cursurile la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București. Aici, el i-a avut ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu, care au putut să îi observe inteligența și să îl îndrume corespunzător.

Nicolae Labiș s-a impus, la vremea respectivă, ca lider de opinie, datorită inteligenței sale, deși i-a avut colegi pe Florin Mugur, Lucian Raicu, Ion Gheorghe, Radu Cosașu, Doina Sălăjan, Gheorghe Tomozei, Mihai Negulescu.

La începutul carierei sale literare, Labiș a fost un susținător al partidului comunist, însă ulterior și-a dat seama că este greșit, iar formațiunea politică la pedepsit pentru derapajele sale din poezii.

Ultima poezie scrisă de Nicolae Labiș

În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, Nicolae Labiș a petrecut cu câțiva prieteni la Casa Capșa și apoi la restaurantul Victoria, unde a consumat băuturi alcoolice, după care a plecat spre casă și, din păcate, a fost lovit grav de un tramvai. În ciuda efortului medicilor, starea de sănătate a acestuia s-a înrăutățit, iar pe data de 22 decembrie 1956 acesta a decedat, la doar 21 de ani.

În ultimele clipe ale vieții sale, când se lupta ca să trăiască, Labiș i-a dictat prietenului său, scriitorul Aurel Covaci, un ultim poem care a fost inclus în volumul postum „Lupta cu inerția”:

Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.

M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă…

Foto: publicnewsfm.ro

Distribuie acest articol:
Cele mai noi articole
Cum își dădea lumea seama că Mircea, ultimul născut al Reginei Maria, nu era copilul Regelui Ferdinand?
Cum își dădea lumea seama că Mircea, ultimul născut al Reginei Maria, nu era copilul Regelui Ferdinand?
Regina Maria a României a fost una dintre cele mai influente femei din Europa, atât la începutul anilor 1900, cât și în perioada interbelică. Deși iubea România cu patos și transmitea... citește tot
Ce nu va putea inteligența artificială să facă niciodată?
Ce nu va putea inteligența artificială să facă niciodată?
În ultimii ani, inteligența artificială (AI) a avansat enorm și computerele au depășit limite pe care le consideram imposibile acum puțină vreme. Deși, probabil, în viitor unii ne vom... citește tot
Poate rămâne Șoșoacă fără mandat de europarlamentar din cauza comportamentului său?
Poate rămâne Șoșoacă fără mandat de europarlamentar din cauza comportamentului său?
În urmă cu câteva zile, Diana Șoșoacă a atras atenția Europei după ce a făcut un scandal monstru în Parlamentuul European. Reprezentanta României a fost dată afară, joi, din plenul... citește tot