Una dintre cele mai controversate morți din istoria României a fost, cu siguranță, cea a lui Nicolae Labiș. Poetul avea numai 21 de ani când s-a stins într-un accident de-a dreptul ciudat, genul de accident care are loc, poate, o dată la un secol.
Poetul sucevean Nicolae Labiş, autorul poemului „Moartea Căprioarei”, a murit la vârsta de doar 21 de ani în urma unui accident de tramvai, petrecut în centrul Bucureştiului. În mod oficial, acesta a decedat în iarna anului 1956 după ce, beat fiind, a încercat să se urce în tramvai și a alunecat sub roțile tramvaiului.
În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, Nicolae Labiş a petrecut mai multe ore la Restaurantul Capșa. La plecare, în stația de tramvai Colțea, acesta a ajuns sub roțile tramvaiului care i-au secționat măduva. Labiș nu intenționa să meargă acasă, ci în vizită la balerina Maria Polevoi după care i se aprinseră călcâiele și cu care se conversase la Capșa. Poetul a murit 10 zile mai târziu.
Există voci care susțin și astăzi că Labiș ar fi fost împins întrucât se îndoia de doctrina comunistă. De altfel, Imre Portik, prietenul lui Nicolea Labiş, a rememorat în cartea „Hora morții”, una dintre ultimele discuții cu poetul ce a avut loc chiar pe patul de spital.
Unde se aflau „plopii fără soț” din poezia lui Eminescu?
„Nu, n-am fost beat. E adevărat că am băut în după-amiaza şi în seara aceea, dar nici măcar ameţit n-am fost. Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate de cineva… Nu ştiu cine a fost. N-am avut timp să mă uit înapoi, pentru că îmbrâncitura m-a proiectat, cu braţele ridicate, pe grătarul între vagoane. Încleştasem degetele mâinilor de o bară a grătarului, dar încet, încet alunecam tot mai jos, iar picioarele tot mai mult ajungeau sub vagonul-remorcă. Eram cu capul în aer, cu faţa în jos şi vedeam cum sar din şine scântei galbene şi verzui. În timp ce eram târât aşa, am simţit câteva lovituri puternice ale vagonului din urmă în spate. (…)”, ar fi spus Nicolae Labiș, cel care devenise în anul 1956 un scriitor care trebuia izolat de către regimul comunist.
E adevărat că actorul Nottara l-a prins pe Caragiale cu soția lui în pat?
Poetul ar fi încheiat conversația: „Am aşteptat până când motorul a ajuns în dreptul meu cu viteză redusă, însă văzând că va depăşi capătul zonei de refugiu, am pornit în urma lui, dar n-am reuşit să fac nici doi paşi, când m-am trezit împins din spate spre grătar. Nu aveam intenţia să iau tramvaiul din mers, fiindcă trebuia să văd întâi în ce tramvai şi în ce vagon se urcă ea”.
Margareta Labiș, sora poetului, a fost cea care a stat la căpătâiul lui Nicolae în ultimele zile. „Eram singură cu el, tata adormise pe un scaun, afară, pe culoar. Când veneam eu, se mai odihnea și el, săracul. La un moment dat, aflat pe patul de moarte, Nicolae mi-a șoptit: ‘Vreau să-și spun ceva. Vreau să-ți spun neapărat ceva’. Apoi intra în comă. Iar se trezea, iar mă căuta cu privirea. Până la urmă, a reușit să-mi spună așa, cuvânt cu cuvânt: ‘Am fost tras de palton și împins’. De atunci, pentru mine, totul a fost clar”, avea să povestească Margareta Labiș în anul 2018, într-un interviu acordat evz.ro.
A fost, oare, Labiș eliminat de Securitate?
