O agenție nucleară din Rusia a pus la dispoziție publicului un film documentar de 40 de minute, în care sunt prezentate imagini de la detonarea bombei denumită „Bomba Țarului”, care, în 1961, a provocat cea mai mare explozie nucleară produsă vreodată.
Realizat din mai multe unghiuri și de la diferite distanțe, documentarul începe cu mesajul „Strict Secret” și prezintă în detaliu modul în care s-a desfășurat testul nuclear, dar și dezvoltarea norului-ciupercă specific unei explozii nucleare, care sugerează forța apocaliptică a exploziei. Anterior, agenția Rosatom prezentase fotografii și videoclipuri ale dispozitivului, cunoscut oficial sub numele de cod RDS-220.
„Bomba Țarului” a fost detonată la o altitudine de patru kilometri deasupra pământului, iar lumina foarte puternică produsă de explozie a fost „neobișnuit de puternică” și vizibilă pe o rază de 1.000 km, în ciuda plafonului dens de nori.
https://www.youtube.com/watch?reload=9&time_continue=4&v=nbC7BxXtOlo&feature=emb_title
Bombele cu hidrogen, cele mai letale arme din lume, nu au limită în materie de dimensiuni. Cu cât există mai mult combustibil, cu atât este mai puternică explozia. Când Statele Unite ale Americii au detonat prima bombă nucleară din lume, în 1952, forța distructivă a acesteia a fost de 700 de ori mai mare decât cea a bombei atomice care a ras de pe fața pământului orașul japonez Hiroshima, la 6 august 1945.
Chiar și în cele mai negre zile ale Războiului Rece, sovieticii și americanii nu au concurat doar pentru a construi cele mai multe arme, ci și cele mai mari și mai puternice bombe. „A existat o competiție de construire a bombelor de megatonaj și de care avea să aibă o bombă mai mare. Și sovieticii au câștigat”, a declarat pentru New York Times Robert S. Norris, un istoric al erei atomice.
Bomba cu hidrogen testată la 30 octombrie 1961 deasupra arhipeleagului Novaia Zemlia, în Oceanul Arctic, a avut o forță explozivă de 50 de megatone sau echivalentul a 50 de milioane de tone de exploziv convențional. Puterea explozivă a fost de 3.300 de ori mai mare decât cea a bombei lansată de bombardierul Enola Gay la Hiroshima. De asemenea, bomba testată de sovietici în urmă cu cinci decenii a fost mult mai puternică decât cea de 15 megatone detonată de SUA în 1954 în cea mai mare explozie cu bombă de hidrogen.
Roswell L. Gilpatric, secretarul adjunct al apărării din 1961, declara cu doar câteva zile înaintea gigantului test sovietic, că experții nucleari americani au apreciat valoarea militară a unui astfel de dispozitiv nuclear ca fiind „atât de îndoielnică, încât nu merită dezvoltat”.
Într-un document „top-secret” elaborat în iulie 1963, la aproape doi ani de la test, se scria că „în prezent, Statele Unite ale Americii au capacitatea de a proiecta o armă cu aceeași forță ”. Aceasta nu a fost însă lansată niciodată.
De-a lungul timpului, marea provocare pentru producătorii arsenalului nuclear al unei națiuni (cum este și cazul Rusiei) s-a dovedit a fi crearea unor bombe cu hidrogen de mici dimeniuni, care erau considerate a fi mai utile pentru atacuri sigure.
Crearea unor astfel de bombe cu hidrogen a făcut ca mai multe focoase să poată fi montate pe o singură rachetă, punând, astfel, mai multe orașe în pericol simultan, sau ca acestea să poată fi trimise în câmpul de război montate fiind pe camioane, pe submarine și pe alte platforme non-aeriene.
Secretele acestor bombe cu hidrogen de mici dimensiuni s-au dovedit a fi greu de desconspirat, astfel încât au devenit obiectivul unor misiuni de spionaj.
Foto: New York Times
