Covorul roșu denotă statut, stil și opulență extraordinară. Evocă strălucire și frumusețe. Acesta este punctul central al experienței contemporane a premiilor Oscar și stâlpul ceremoniilor de premiere și evenimentelor de gală din întreaga lume. Covorul roșu iconic distinge vedetele de film care călcă pe el de simplii muritori.
De-a lungul istoriei, covoarele roșii au marcat evenimente importante, atât bune, cât și rele. Eschil (525 î.Hr. – 455 î.Hr.), „tatăl tragediei”, a scris diverse piese, iar cu câțiva ani înainte de moartea sa, acesta a scris piesa Agamemnon.
În Grecia antică, după o absență de peste zece ani din regatul său Mycenae, regele Agamemnon s-a întors acasă la soția sa, Clytemnestra. Ea s-a pregătit pentru primirea triumfală acasă a soțului ei din războiul troian pregătind o cale de tapiserii de culoare roșu închis. Chiar și Regele a ezitat să meargă pe „calea purpurie” pusă în fața lui, pentru că este „un muritor, un om” și nu un zeu.
„Nu pot călca în picioare aceste splendori nuanțate fără teamă”, a spus el și într-adevăr a avut parte de un sfârșit rău la scurt timp, soția sa omorându-l.
Aceasta s-a răzbunat pentru că regele s-a întors cu concubina sa, Cassandra, dar mai ales pentru rolul său în moartea fiicei lor, Ifigenia, cu un deceniu în urmă.
Chiar înainte ca flota greacă să plece pentru a lupta împotriva războiului troian, Agamemnon a ucis unul dintre cerbii zeiței Artemis, care a înfuriat-o. Pentru a o liniști, Agamemnon a fost nevoit să-și sacrifice fiica cea mai mare, evident fără acordul soției sale, Clytemnestra.
Deci, când a ajuns înapoi în Mycenae, Clytemnestra a fost mai mult decât încântată să-l întâmpine. Ea a întins un covor roșu pentru ca Agamemnon să meargă de la carul său până la ușile palatului. Clytemnestra a spus atunci doamnelor sale:
„Voi femeile… Răspândiți acele tapiserii, aici, pe pământ, direct în calea sa, astfel încât Justiția să-l poată duce înapoi în casa lui…”
După ce a plătit deja o dată pentru aroganța pe care o făcuse în urmă cu un deceniu, Agamemnon se temea să nu mai înfurie zeii, având parte de o asemenea primire:
„Nu invita invidia să-mi croiască calea… Așa îi onorăm pe zei… Pentru un om muritor să-și așeze piciorul așa pe broderii bogate este… nu fără un anumit risc.”
În cele din urmă, însă, a cedat insistențelor lui Clytemnestra. Și-a scos mai întâi sandalele și a mers desculț pe covorul roșu care l-a condus în palatul său și la pedeapsă. La scurt timp după aceea, Clytemnestra l-a înjunghiat în cadă.
Avansând în mod semnificativ de-a lungul istoriei, un exemplu remarcabil a venit la începutul anilor 1800, când al cincilea președinte al Statelor Unite, James Monroe (1753-1831), a coborât dintr-o barcă fluvială din Georgetown, fiind întâmpinat cu un covor roșu ceremonial.
Astăzi, covorul roșu reprezintă marcare unui eveniment foarte important. De la premiile Hollywood la premiile glamour din Londra, covorul special merge mână în mână cu moda, bârfa și statutul de celebritate.
Semnul de autenticitate și de opulență a covorului roșu a fost co-optat de showman-ul și magnatul teatrului, Sid Grauman (al celebrului Teatru Chinezesc în fața căruia vedetele își așează încă mâinile în ciment umed). Acesta este recunoscut pentru introducerea practicii la Hollywood când a avut un covor roșu pentru a merge la premiera Robin Hood la Teatrul său egiptean din 1922.
Covoarele roșii sunt instalate pentru a adăuga o notă de farmec și evenimentelor non-celebritate, inclusiv la deschideri de cluburi de noapte sau baluri, astfel încât toată lumea să poată avea acea experiență de la Hollywood, indiferent unde sau cine ești!
Foto: Pexels.com
