Pe 4 iulie 1989, un MiG-23 sovietic a decolat de la baza aeriană Bagicz, Polonia, într-o misiune de antrenament de rutină. Nimic neobișnuit pentru ca o țară comunistă (așa cum era Polonia la acea vreme) să facă astfel de antrenamente.
La câteva secunde după decolare, motorul MiG-ului s-a oprit, iar aeronava a început să coboare. Pilotul, colonelul Nikolai Skuridin, crezând că avionul era pe cale să se prăbușească, s-a catapultat.
Dar, în mod ciudat, MiG-ul și-a revenit, s-a stabilizat și a continuat să zboare – direct spre vest. MiG-ul fără pilot a traversat Polonia, a traversat Germania de Est și a intrat în Germania de Vest. NATO a trimis avioane F-15C ale USAF din a 32-a Divizie de Apărare pentru a-l intercepta.
Când l-au ajuns din urmă, piloții au văzut inimaginabilul: un MiG-23 zburând în linie dreaptă și orizontal, fără nimeni la comenzile sale. Avioanele F-15 au urmărit avionul fantomă care a ajuns deasupra Olandei și Belgiei.
Avioanele franceze de interceptare Mirage au primit ordin să-l doboare deasupra mării. Dar înainte să se întâmple asta, MiG-ul a rămas fără combustibil și s-a prăbușit peste o casă de la țară belgiană, ucigându-l pe Wim Delaere, în vârstă de 19 ani.
URSS nu avertizase pe nimeni despre incident. Belgia era furioasă iar NATO era uluită – un avion cu reacție complet operațional a zburat 900 de km prin Europa Războiului Rece, fără pilot, de neoprit, și a sfârșit prin a ucide un tânăr nevinovat.
Zborul fără pilot al MiG-ului 23 rămâne unul dintre cele mai neobișnuite episoade din istoria aviației militare. Acest zbor demonstrat cât de vulnerabil poate fi spațiul aerian în fața unui incident tehnic, dar și cât de tensionate erau relațiile Est–Vest în plin Război Rece. A fost o lecție despre imprevizibil și despre cât de subțire este granița dintre un exercițiu de rutină și o tragedie.
