De câteva luni, de la apariția lui Călin Georgescu în viețile noastre, se tot vorbește despre produsele și firmele 100% românești. Georgescu a îndemnat la boicot în supermarketuri susținând, în mod eronat, că multinaționalele declară zero.
Cu toate că datele publice de la Ministerul Finanțelor arată că lanțurile de supermarketuri au declarat doar în 2023 profituri de peste 2 miliarde de lei pentru care au plătit taxe, Călin Georgescu spune: „Marile multinaționale declară zero profit pentru că exportă profitul”. Acesta îndeamnă ca românii să cumpere numai produse autohtone. Dar, am putea trăi astfel?
Într-o eră globalizată, unde granițele economice sunt tot mai difuze, ideea de a trăi într-o țară doar cu produse 100% românești pare un ideal greu de atins. Totuși, având în vedere resursele naturale ale României și potențialul agricol al țării, întrebarea este legitimă: am putea să ne descurcăm doar cu produse locale?
România beneficiază de o agricultură diversificată și favorabilă, cu terenuri fertile și o climă care permite cultivarea unei game largi de produse. De la cereale (grâu, porumb, secară) până la legume, fructe și produse de origine animală, potențialul agricol al țării este unul dintre cele mai mari atuuri. De asemenea, România este un important producător de produse lactate, carne, ouă și miere, toate având o cerere internă constantă.
Totuși, pentru a putea satisface întreaga cerere internă cu produse locale, ar trebui să se investească masiv în infrastructura agricolă. De la modernizarea utilajelor agricole, la asigurarea unui sistem de irigații eficient, România ar putea să își maximizze potențialul agricol, dar acest proces ar necesita timp și resurse financiare.
Un alt aspect important de luat în considerare este industria locală. Deși România are o tradiție puternică în anumite domenii industriale (textile, produse electrocasnice, automobile), multe dintre industriile românești sunt încă dependente de importurile de materii prime și componente. În prezent, multe dintre produsele finite care se găsesc pe piață sunt doar parțial realizate în România, o mare parte a proceselor de fabricație fiind externalizate.
Pentru a atinge scopul de a trăi exclusiv cu produse românești, ar fi necesare investiții semnificative în dezvoltarea și modernizarea industriei. Așadar, deși există multe resurse naturale și un potențial industrial considerabil, transformarea acestora într-o economie complet autosuficientă ar necesita reforme și politici economice dedicate.
Pentru a trăi în România doar cu produse românești, ar trebui să renunțăm la tehnologie definitiv.
În era tehnologică în care trăim, aproape toate domeniile de activitate depind de produse și tehnologii din afaceri externe. De la echipamente electronice, software, până la materiale rare folosite în construcții și în industrie, România se confruntă cu o mare provocare de a produce toate componentele necesare pentru a satisface nevoile populației.
De exemplu, telefoanele mobile, computerele sau echipamentele avansate de medicină sunt aproape imposibil de fabricat doar din resurse interne, având în vedere complexitatea și tehnologia necesară. De asemenea, anumite produse, precum medicamentele care nu pot fi fabricate pe scară largă în România, ar putea fi greu de înlocuit fără a depinde de importuri.
Cu toate că România are un potențial uriaș în ceea ce privește producția internă, este greu de spus că am putea trăi complet cu produse 100% românești. Probabil că da, dar prost. Cam ca în evul mediu. Sau, poate, cum o făceam în perioada comunistă când produsele străine erau o excepție.
Ar trebui să renunțăm la mașini marca BMW sau Audi, la telefoane marca Samsung sau iPhone și la produse electrocasnice Beko sau Samsung.
Comparativ cu marile țări ale continentului, România se clasează în partea secundă a clasamentului. Site-urile de specialitate arată 10 produse tradiționale care au marcă românească. Majoritatea dintre ele se regăsesc la mesele de de zi cu zi ale românilor.
