Când ne gândim la un viking, imaginea care îți vine imediat în minte este cea a unui războinic fioros, bărbos, care poartă un coif de fier decorat cu două coarne imense de bou. Este o imagine iconică, prezentă peste tot: de la benzile desenate cu Hägar cel Teribil, până la fanii echipei Minnesota Vikings sau producțiile de la Hollywood. Există însă o singură problemă majoră: vikingii reali nu au purtat niciodată așa ceva.
Dacă mergi la muzeele de istorie din Scandinavia, vei observa un detaliu izbitor: niciun coif descoperit în mormintele vikinge nu are coarne. Singurul coif viking autentic, păstrat aproape intact, a fost găsit la Gjermundbu, în Norvegia. Acesta arată mai degrabă ca o cască de protecție simplă, cu o „ochelari” de fier pentru a proteja ochii și nasul, dar este complet neted în partea superioară.
De ce nu purtau coarne? Din motive practice, desigur. În lupta corp la corp, un coif cu coarne ar fi fost o sinucidere curată. Orice sabie sau topor s-ar fi putut agăța de acele coarne, smulgând coiful de pe capul purtătorului sau rupându-i gâtul acestuia sub greutatea impactului. Vikingii erau maeștri ai eficienței militare, nu ai modei de scenă.
Dacă vikingii nu le-au purtat, cum am ajuns să fim atât de convinși că au făcut-o? Răspunsul nu se află în istoria medievală, ci în Germania secolului al XIX-lea.
Richard Wagner și Opera: „Vinovatul” principal este designerul de costume Carl Emil Doepler. În anul 1876, el a creat costumele pentru celebra operă a lui Richard Wagner, Inelul Nibelungilor (Der Ring des Nibelungen). Dorind să îi facă pe eroii nordici să pară cât mai impunători și „barbari”, Doepler a adăugat coarne coifurilor de pe scenă.
Naționalismul Romantic: În acea perioadă, artiștii suedezi și germani încercau să romanticizeze trecutul nordic. Coarnele erau văzute ca un simbol al forței brute și al legăturii cu natura, chiar dacă nu aveau nicio bază istorică.
Deși vikingii (care au trăit între anii 793 și 1066 d.Hr.) nu le foloseau, strămoșii lor mult mai îndepărtați din Epoca Bronzului au lăsat în urmă câteva dovezi. Există coifuri cu coarne descoperite în Danemarca (celebrele coifuri de la Veksø), dar acestea datează de acum 3.000 de ani — cu mult înainte ca primul viking să pună piciorul pe o corabie. Acele coifuri erau folosite exclusiv pentru ritualuri religioase, nu în luptă.
Așadar, data viitoare când vedeți un „viking” cu coarne într-un film, amintește-ți că privești o invenție a secolului al XIX-lea, menită să dea bine pe scena operei, nu o piesă de echipament militar autentic.
