„Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza, Cine te-a iubit? Câți au plâns nebuni pentru tine, Și câți au murit?”, sunt versurile uneia dintre cele mai celebre melodii românești care se numește „Zaraza” și care a fost lansată în Bucureștiul interbelic de către Cristian Vasile. În mod hilar, faimosul cântec este copiat după un vechi tango argentinian dedicat unui bou.
Zaraza ar fi fost o brunetă focoasă cu ochi verzi, celebră în Bucureştiul interbelic. Zaraza a fost rodul unei iubiri pasagere dintre un boier grec stabilit pe meleaguri mioritice și o țigancă numită Didina. Sau, a fost, cu siguranță, un bou. Ori ambele.
La bază, melodia a fost lansată de italo- argentinianul Ignacio Corsini (1891-1967) și spune povestea unui țăran argentinian deprimat lângă boul lui de povară ce poartă numele de Zaraza. Ulterior, cântecul a fost preluat de Cristian Vasile după ce în anul 1932 Ignacio Corsini concertează în Centrul Vechi din București în ziua de 4 august 1932, la locanta „Vulpea Roșie”. Acesta era fix locul unde cânta seară de seară Cristian Vasile, interpretul care a lansat frumoasa romanţă „Zaraza”.
„Ignacio Corsini era un emigrant de origine italiană în Argentina. (…) Tangoul „Zaraza” a apărut în Argentina anilor ’20, iar în anul 1929, în interpretarea Orchestrei “Francisco Canaro”, a câștigat locul II la “Gran Concurso Uruguayo de Tangos del Disco Nacional”, a declarat Daniel Măndiță, profesor de tango argentinian, co-fondatorul Școlii Tangotangent pentru b365.ro.
Acesta a adăugat: „În Europa, tangoul Zaraza a ajuns în 1930, cântat de actrița și cântăreața argentiniană Sofia Bozan la Teatrul “Le Palace”din Paris și la Londra. Carlos Gardel interpretat “Zaraza” la Teatrul Empire din Paris. În România au apărut două versiuni în anul 1931; Zaraza; text: Ion Pribeagu, interpretare: Cristian Vasile și Orchestra Dajos Béla (Odeon, Berlin, 1931); “Și pe tine or să te doară”, text: Nicolae Kirițescu, interpretare: Manole Stroici și Orchestra Fred Bird Rhytmicans (Homocord, Berlin, 1931).”
Melodia lui Ignacio Corsini este un cântec trist, despre un țăran ce suferă din dragoste. Singurul care îi este alături este un animal, boul său, pe nume Zaraza. Iată ce spun versurile:
„La brazdă, la brazdă, Zaraza,
Se va întoarce ingrata acasă
Pe unde o umbla.
Dacă eu aș vedea-o, Zaraza,
I-aș vorbi, cum altfel,
Hai, la brazdă, Zaraza”
Despre Zaraza s-au scris mii de pagini și de articole. Aceasta ar fi fost o frumoasă țigăncușă din perioada interbelică. S-a spus că Cristian Vasile și frumoasa Zaraza ar fi avut o relație ce a durat aproximativ doi ani. Ba mai mult, aceasta ar fi fost ucisă pentru că refuzase avansurile lui Zavaidoc, un alt lăutar celebru al acelor timpuri.
Legenda spune că, trist din cale afară, intepretul ar fi mâncat cenuşa Zarazei cu linguriţa. Ba mai mult, Cristian Vasile şi-ar fi turnat terebentină pe gât, ca să se omoare. Acesta n-a murit, însă i-au fost afectate corzile vocale.
Dacă Zaraza a existat cu adevărat sau nu, nu vom ști niciodată. Totuși, nimeni nu s-a gândit că la bază, Zaraza, a fost, de fapt, un biet bou care trăgea la jug.
Scriitorul Mircea Cărtărescu a preluat imaginea celebrei țigăncușe și, asociind-o personalității lui Cristian Vasile, a creat o legendă imaginară a Zarazei, în povestirea sa publicată inițial în revista România Literară, iar apoi inclusă în volumul de proză „De ce iubim femeile?”. Pe Internet a apărut chiar și o imagine a celei care ar fi fost… Zaraza. Cât a fost realitate și cât a fost mit, nu vom ști niciodată.
Foto: madcohistory.org
