Prostituția este considerată a fi cea mai veche meserie din lume și a fost practicată încă dinainte că oamenii să poată să o dateze. Casele de toleranță sau bordelurile au reprezentat locații ale desfrâului sexual, unde bărbații veneau și își îndeplineau toate fanteziile erotice contra cost. Acestea au fost prezente mai peste tot în lume, de-a lungul timpului, și există chiar și în prezent în mod legal sau nu.
Imperul Roman avea o strânsă legătură cu sexualitatea. Tocmai de aceea, romanii au făcut o adevărată industrie din existența caselor de toleranță. Izvoarele istorice arată că cetățenii Romei antice organizau adevărate orgii sexuale fie în căminul propriu, fie în bordelurile celebre de la acea vreme. Arheologii au descoperit, ulterior, în vechiul oraș Pompei, un loc în care aveau loc plăcerile vinovate ale romanilor. Lupanarul din Pompei are o poveste aparte.
Pompei a fost unul dintre cele mai efervescente orașe ale Imperiului Roman. Așezat în apropierea muntelui Vezuviu, soarta sa a fost pecetluită în anul 79 după Iisus Hristos când vulcanul a erupt și a distrus tot în calea lui. Oamenii de acolo nu au mai avut ce să facă și au fost îngropați de vii în cenușa rezultată în urma erupției.
Săpăturile ulterioare ale arheologilor au scos la suprafață un oraș aproape intact: cadavre ale bărbaților și femeilor cu expresii îngrozite de ceea ce li se întâmplă, copii care se jucau cu animalele de companie, resturi de mâncare pe masă și chiar pâine făcută în cuptor. Cu alte cuvinte, populația își ducea viața obișnuită, până când a avut loc marea tragedie.
Cercetările mai amănunțite au scos la suprafață și locații ale plăcerilor carnale, în sensul acesta fiind observate diferite fresce erotice pe clădiri. Se pare că cea mai celebră casă de toleranță din Pompei a fost cea numită Lupanar, care înseamnă „Vizuina lupului”. Lupanar este substantivul și latin pentru „bordel”.
Această casă de toleranță era o clădire cu două etaje, cu 10 camere și o latrină sub scări. Prostituatele trebuiau să satisfacă toate fanteziile erotice ale clienților. Cele mai multe dintre femei care „lucrau” în această locație erau sclave de origine orientală sau greacă. Conform arehologilor, orașul Pompei avea 35 de astfel de locații.
Arheologii au descoperit pe pereții camerelor diferite scrieri, unde se spunea că pentru două pâini și o jumătate de litru de vin un client putea să își satisfacă plăcerile carnale. De cele mai multe ori, plata pentru serviciile prestate de prostituate era luată de către proprietarul bordelului, iar femeile nu se alegeau cu nimic. Deasupra camerelor era gravată și poziția sexuală preferată a prostituatei care-și desfășura activitatea în acel loc.
O inscripție, de exemplu, spune pur și simplu „Am tras-o cu o mulțime de fete aici”. O altă relatează chiar și data la care persoana a vizitat bordelul, „Pe 15 iunie, Hermeros a dat-o în bară aici cu Phileterus și Caphisus”, potrivit wikipedia.org.
Artefactele din Pompei au fost păstrate și expuse în Muzeul Național de Arheologie din Napoli. Pentru multă vreme, acestea au reprezentat un subiect sensibil pentru autoritățile italiene și au fost interzise minorilor o lungă perioadă de timp. Abia în 1960 zona a fost deschisă pentru toată lumea, iar din anul 2.000 minorii trebuie să fie însoțiți de un tutore sau să aibă acordul scris al părinților.
Foto: shtiu.ro
