George Enescu a fost unul dintre cei mai mari compozitori români. Geniul muzicii românești s-a născut pe 19 august 1881, în comuna Liveni-Vârnav din județul Botoșani. Pe lângă un artist complet, Enescu a fost și un patriot desăvârșit, lucru pe care și l-a exprimat încă din copilărie.
George Enescu fost al 12-lea copil al Mariei Cozmovici-Enescu și al lui Costache Enescu, ceilalți unsprezece frați ai săi murind la vârste foarte fragede.
Micul Enescu a început să studieze pianul încă din anul 1884 și și-a confecționat singur o primă vioară. În acel an părinții săi se stabiliseră în Cracalia, județul Botoșani, unde s-a aflat în contact permanent cu muzica și cu lăutarii satului.
La vârsta de patru ani a primit în dar o vioară profesionistă la care a început să cânte sub îndrumarea tatălui său. Pe când împlinește șapte ani, George Enescu pleacă alături de mama sa la Viena, unde va studia la Conservator, cu profesori celebri, între anii 1888 și 1894. La plecarea din țară, copilul Enescu, naiv și dornic să cunoască o nouă lume, formulează o întrebare care avea să devină memorabilă pentru noi.
– Mamă, pot să le spun acolo [la Viena] că sunt român?, întrebă deodată Jurjac [George Enescu].
– Sigur, de ce să nu le spui?
– Mă gândeam… să nu creadă că mă laud
George Enescu, deși a trăit o bună perioadă a vieții în Franța și a murit la Paris, și-a declarat tot timpul recunoștința și respectul pentru patria natală.
„Pământul [țării mele] și religia au fost cele două divinități ale copilăriei mele. Le-am rămas credincios tot restul vieții. (…) Îmi iubesc pământul natal, nu pot sta nicăieri, printre străini, mai mult de două luni, paşii mei pornesc singuri înapoi spre ţara mea de care mi-e dor, mi-e dor”, avea să povestească compozitorul în interviurile pe care le-a acordat publicațiilor străine.
George Enescu s-a mândrit toată viața cu tripla ipostază de compozitor, violonist și dirijor. „Nu mi-am servit țara decât cu armele mele: condeiul, vioara și bagheta”, declara artistul.
