Iosif Stalin a fost unul dintre cei mai cruzi dictatori ai omenirii. Perioada anilor ’30, în care acesta s-a aflat la putere în Uniunea Sovietică este una de tristă amintire. Liderul comunist a dorit să își impună concepția despre viață și societate cu orice scop și a eliminat orice adversar.
Stalin a decis ca toți oamenii care se opun regimului impus de el să fie omorâți sau deportați. Majoritatea rușilor care erau nemulțumiți de noua orânduire socială, erau trimiși în Siberia, pe insula Nazino. Această bucată de pământ, de pe cursul râului Obi, era stearpă și izolată. Aproape toate persoanele care au ajuns acolo și-au pierdut viața, iar insula a devenit un loc al disperării, unde oamenii au început să se mănânce unii pe alții de foame.
Iosif Stalin a încercat și a și reușit, în mare măsură, să își elimine toți adversarii din Uniunea Sovietică. Inclusiv Lenin, pe patul de moarte, a spus că Stalin trebuie înlăturat, fiindcă este periculos. Băiatul din Georgia, ajuns liderul URSS, a încercat să elimine toți oamenii, pe care îi consideră periculoși pentru noua orânduire socială. Drept urmare, a început o deportare în masă în Siberia.
Oamenii care ajungeau acolo erau trimiși pentru infracțiuni mărunte, cum ar fi faptul că nu aveau actul de identitate la ei când erau verificați de milițieni. Trebuie specificat că oamenii nu erau aleși la întâmplare, ci erau vizați doar cei considerați un pericol pentru regimul dictatorial. Astfel, acești proscriși politici, aflați la mii de kilometri de civilizație, nu se mai puteau opune lui Stalin.
În mai 1933, 5.000 de persoane au fost deportate pe insula Nazino. Pe această fâșie de pământ, de doar 600 de metri lățime și 3.2 kilometri lungime, oamenii au fost aruncați fără milă. Inițial, insula se dorea a fi un lagăr de muncă, iar oamenii trebuiau să curețe terenul, însă nu au primit uneltele necesare, astfel că au fost abandonați acolo.
Pe insulă, nu exista nicio construcție și nimic de mâncare, oamenii supraviețuind doar din pur noroc. Pe 27 mai 1933, autoritățile sovietice au adus încă 1.200 de persoane. În regiune nu exista pic de mâncare, prizonierii primind doar făină simplă. Neputând face pâine, aceștia o mâncau amestecată cu apă, mulți dintre ei murind din cauza dezinteriei.
După câteva săptămâni, haosul s-a instalat din cauza foamei. Oamenii au început să moară pe capete, cei care erau mai puternici îi omorau pe cei mai slabi, mulți recurgând la canibalism pentru a supraviețui.
Pe insulă se afla un gardian, Kostia Venikov, care era tânăr. Îi făcea curte unei fete drăguțe care fusese trimisă acolo. O proteja.
Într-o zi, a trebuit să lipsească puțin. Oamenii au prins fata, au legat-o de un plop, i-au tăiat sânii, mușchii, tot ce se putea mânca, totul…
Erau înfometați și aveau nevoie de hrană. Când Kostia s-a întors, fata era încă vie. A încercat s-o salveze, dar pierduse prea mult sânge, a declarat o persoană care a supraviețuit pe această insulă, potrivit historycollection.com.
Oamenii erau disperați, din cauza foamei, și au încercat să evadeze construind plute, însă majoritatea au murit înecați. Cei care au reușit să traverseze râul au dispărut în sălbăticia Siberiei, iar alții au fost vânați de gardieni. Din nefericire, dintre cei 6.200 de oameni trimiși pe insula Nazino, în mai, au mai supraviețuit doar 2.000, până în iunie. Autoritățile sovietice i-au luat pe cei rămași în viață și i-au mutat într-un lagăr de muncă din apropiere, mulți dintre ei murind din cauza condițiilor dure.
Foto: historycollection.com
