Una dintre cele mai mari curiozități, când vine vorba despre invenții, face referire la anii în care au fost inventate bricheta și chibritul. Multă lume afirmă că bricheta ar fi apărut înaintea banalului chibrit. Este, oare, acest lucru adevărat?
„Lampa lui Döbereiner” cum a fost numită prima brichetă, a fost un cartuş (extrem de periculos), umplut cu hidrogen, şi era declanşat de un catalizator de platină. Era anul 1823 când chimistul german Johann Wolfgang Döbereiner punea bazele acestei invenții.
Brichetele (dispozitive portabile care generează o flacără) au devenit populare atunci când americanii de la Zippo au început să producă în masă mai multe modele practice în anii 1930.
Care este capitala lumii unde un incendiu este IMPOSIBIL pentru că acolo NU ARDE FOCUL?
Reacţii chimice similare cu cele produse la aprinderea unui chibrit au început în abia în secolul al XVII-lea odată cu descoperirea fosforului, dar chibritul adevărat nu a fost inventat până în anul 1827.
În 1827, un chimist britanic pe nume John Walker a fãcut chibrituri din tije lungi cu o combinaţie de sulfură de antimoniu, clorat de potasiu, gumă şi amidon pe final. Aprinderea se făcea prin frecare pe o hârtie abrazivă. El a numit invenţia sa „Congreves”. John Walker şi-a prezentat aceste chibrituri pentru comercializare pe data de 7 aprilie 1827. Costul primului pachet de 50 de chibrituri a fost de un şiling.
Care a fost cea mai mare coincidență din istorie?
Fabricarea chibriturilor cu fosfor a început în Viena, Austria, în anul 1840. În anul 1851, germanul Schrotter a obținut un patent de fabricare al fosforului roşu, pe care-l descoperise încă din anul 1845. Spre deosebire de cel alb, fosforul roşu nu este toxic şi nu se aprinde în aer.
Iată, apariția brichetei înaintea chibritului se adeverește. Chiar dacă, prima brichetă nu semăna mai deloc cu cele pe care le utilizăm astăzi în viața de zi cu zi.
Cine a avut prima mașină din România și ce marcă era aceasta?
