Cine a avut prima mașină din România și ce marcă era aceasta?
Despre România nu se poate spune că are istorie în ceea ce privește construcția automobilelor. În spațiul carpato-danubiano-pontic, sute de ani, oamenii au circulat cu căruța. Încă o mai fac. Totuși, se știe numele celui care a deținut prima mașină care a circulat în România. Cine a fost deschizătorul de drumuri?
Era anul 1889 atunci când primul automobil a ajuns în România. Vehiculul care circula prin București era un Peugeot și deținătorul era baronul Barbu Bellu.
Cum motiva Bellu dorința de a-și achiziționa o mașină? „Domnilor, aş vrea să vă cer povăţuiala într-o istorioară ce nu-mi dă pace de niscavai vreme. Vreţi să urcăm puţin la loc cu linişte? Aş vrea să mă consultez cu înţelepciunile voastre. La Paris, domnii Armand Peugeot şi Leon Serpollet au creat un fel de trăsură cu motor, automobil îi spun ei. Doresc să aduc această invenţie aici, la Bucureşti, dar nu ştiu ce-ar spune oamenii. Să nu crează că voiu a epata, într-o urbe în care mulţi sunt nevoiaşi”, le spunea Bellu mai marilor Capitalei României.
De ce este București capitala României?
Mașina era un Peugeot cu patru locuri, care avea 4 CP. Apariția automobilului pe străzile bucureștene era o adevărată noutate, în condițiile în care în toată Europa erau câteva zeci de mașini. Peugeotul avea o viteză maximă de 18 km/h și a intrat în folclorul mioritic ca fiind prima „trăsură fără cai” din România. Transmisia se făcea pe lanț, ca la bicicletă.
Baronul care a adus prima mașina în București și-a găsit sfârșitul în 1900, la vârsta de 75 de ani. Ziarele vremii scriau „Se stinse Baronul Bellu, cel cu automobelu”.
Cine a fost Barbu Bellu?
Barbu Bellu (1825-1900) a fost un baron român de origine aromână care a îndeplinit și funcțiile de ministru al culturii (religiei și instruirii publice) și al justiției. Acesta este cunoscut pentru faptul că cimitirul Bellu din București a fost înființat pe un teren donat de către Barbu Bellu Sfatului Orășenesc. Donația a fost făcută pe 26 noiembrie 1852 și terenul avea la acea vreme 15 hectare. În anul 1859 cimitirul Bellu avea 17 hectare, iar în prezent măsoară 28 de hectare.
