Nivelurile excepțional de scăzute ale apei de pe Dunăre au expus părți din fundațiile anticului pod Constantin, oferind arheologilor o ocazie rară de a documenta ceea ce descriu ca fiind una dintre cele mai impresionante realizări inginerești ale Imperiului Roman.
Seceta și scăderea dramatică a debitului fluviului au scos la iveală structuri din piatră și zidărie submerged timp de secole în apropierea localității bulgare Gigen (învecinată cu orașul românesc Corabia), unde se aflau odinioară picioarele uriașului pod ce lega cetatea romană Oescus de fortificația Sucidava (Celei).
Inaugurat în anul 328 d.Hr. în prezența împăratului Constantin cel Mare, podul a fost considerat cel mai lung pod de piatră și lemn din antichitate și unul dintre cele mai lungi din istorie, având o lungime totală de peste 2,4 kilometri.
Spre deosebire de celebrul pod al lui Traian de la Drobeta-Turnu Severin (construit de Apolodor din Damasc), podul lui Constantin a fost ridicat într-o perioadă în care Imperiul Roman încerca să-și reconsolidere autoritatea la nord de Dunăre. Structura avea picioare masive din piatră și mortar, unite prin suprastructuri din lemn masiv arcuite, capabile să reziste curenților puternici ai fluviului.
Odată cu retragerea apelor Dunării, echipele de cercetători din Bulgaria au profitat de fereastra scurtă de timp pentru a efectua măsurători topografice precise, fotografii aeriene cu drone și scanări 3D ale pilonilor rămași vizibili.
Pentru arheologi, aceste momente sunt extrem de valoroase, deoarece natura dezvăluie pentru scurt timp un obiect care este ascuns sub Dunăre pentru cea mai mare parte a timpului”, a declarat Pavel Popov de la Muzeul Regional de Istorie din Plevna pentru Reuters. „Ne oferă o ocazie rară de a-l observa, documenta și studia în mediul său real.”
| Caracteristică | Detalii Istorice |
| Anul inaugurării | 328 d.Hr. (de către Constantin cel Mare) |
| Lungime estimată | ~2.437 metri |
| Conexiune strategică | Oescus (Bulgaria) – Sucidava (România) |
| Scop militar și economic | Reorganizarea campaniilor împotriva goților și securizarea graniței dunărene |
Deși construcția sa a fost un succes ingineresc colosal, podul a avut o durată de viață relativ scurtă — istoricii estimând că a fost abandonat sau distrus după doar câteva decenii din cauza atacurilor barbare și a rigorilor climatice.
Scoaterea la lumină a pilonilor de susținere oferă noi date despre modul în care romanii au reușit să stabilizeze fundații masive în albia nisipoasă a fluviului, confirmând încă o dată statutul de maeștri ai construcțiilor pe care îl aveau inginerii romani din secolul al IV-lea.
