Cine nu a auzit măcar o dată un cântăreț sau un moderator de televiziune care face probă de microfon, pentru a se asigura că gadgetul funcționează? Vorbitorii de limba română sunt tentați, atunci când utilizează un microfon, să facă proba spunând „Doi-zece, doi-zece”. Totuși, de unde vin aceste numere și de ce verificarea microfonului se face astfel?
Testul „Doi-zece, doi-zece” la microfon îi ajută extrem de mult pe oamenii de la sunet să-și dea seama dacă microfonul (dispozitivul care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice) este reglat cum trebuie din punct de vedere al sunetelor joase, cât și din punct de vedere al sunetelor înalte. După ce vorbitorul pronunță „numerele magice”, colegii de la sunet fac setările necesare. Revenind, care este legătura cu aceste două numere?
Ei bine, se pare că pronunția numărului „doi” dă basul, adică sunetul cel mai grav al unui acord muzical. Acesta se aude foarte jos. Prin „zece” se verifică notele înalte. Astfel, când vorbitorii pronunță „doi-zece, doi-zece”, aceștia verifică basul și notele înalte. Totul dintr-o singură pronunție. Totodată, prin „Doi-zece, doi-zece” se testează și volumul microfonului, nu doar frecvențele.
Nevoia unui microfon a apărut atunci când vocea umană avea nevoie de un volum sporit pentru a se adresa unui public mai larg. Primul microfon inventat a fost microfonul cu carbon, scrie geeksquare.ca. David Edward Hughes l-a dezvoltat independent în Anglia și Emile Berliner și Thomas Edison în Statele Unite ale Americii. În anul 1827, Sir Charles Wheatstone a fost prima persoană care a inventat sintagma de „microfon”.
Cel mai scump microfon din lume este un microfon cu tuburi Telefunken U 47 original, piesă de colecție. Acest model a fost lansat pe piață în 1947. Deși a fost înlocuit de U 67 cu performanțe superioare în 1960, acest microfon este extrem de apreciat printre colecționari. Prețul unui astfel de microfon este de 20.000 de dolari, scrie moneyinc.com.
Foto: Pexels.com
