Cei mai mulți oameni de pe Terra au învățat să scrie și să citească de la stânga la dreapta, inclusiv noi, românii. Normal, am spune noi, doar că acesta este normalul nostru…
Asta pentru că în lume există în prezent nu mai puțin de 28 de limbi și alfabete care folosesc modul de scriere și de citire de la dreapta la stânga. Este vorba despre limbile şi scrierile etruscă, pahlavi, avesta, feniciană, siriacă, lidiană, aramaică sau de vechile limbi turcice.
În afara acestora mai exită două popoare, evreii și arabii, care au același mod de scriere invers. Mulți au încercat să găsească motivele acestei reguli de scriere, iar Shtiu.ro va încerca să vă explice în articolul de față de ce unele popoare au scris și înă scriu de la dreapta la stânga, iar unele scriu de la stânga la dreapta.
Atât alfabetul ebraic, cât şi cel arab provin din străvechile forme de scriere proto-canaanite, în care scrierea era de la dreapta la stânga.
Aceste limbi erau scrise uneori într-o formă hibridă, denumită Boustrophedon, în care paragrafele scrise de la dreapta la stânga alternau cu cele scrise de la stânga la dreapta, scrie Descoperă.ro. Astfel, limbile din această familie au căpătat o formă scrisă pe vremea când nici nu exista hârtie.
În Antichitate, în perioada de cristalizare și omogenizare a poporului evreu, scrierea de la dreapta la stânga a ajuns să fie singura formă de scriere. Acesta era, se pare, în strânsă legătură cu poruncile din Tora (n.n. – termen ce desemnează primele cinci cărți ale lui Moise dintre cele 24 de cărți ale Tanakhului; este adnotat de obicei cu comentarii rabinice).
Aceste porunci fac o deosebire clară între folosirea mâinii stângi pentru activităţi „necurate” şi a celei drepte pentru cele „curate”. Ori scrierea textelor sacre era o activitate cum nu se poate mai importantă.
Cultura, scrierea şi religia arabă sunt strâns înrudite şi provin parţial din cele ebraice. Alfabetul şi scrierea arabă au moştenit de la alfabetul și scrierea ebraică obiceiul scrierii şi citirii de la dreapta la stânga.
Istoricii spun că popoarele cu istorie scurtă, care scriu de puţin timp, scriu de la stânga la dreapta.
În urmă cu 3.000-4.000 de ani, oamenii „scriau” cu două mâini pe tăblițe de argilă sau pe plăci de piatră, folosind dalta și ciocanul. Obligatoriu, ciocanul era ținut în mâna dreaptă, cea în care aveau mai multă forță, iar dalta în mâna stângă, cea cu care transmiteau precizie.
Dalta trebuia să fie înclinată spre dreapta pentru a fi lovită cu ciocanul dinspre partea dreaptă. Pentru ca şi suprafaţa pe care se grava să fie mereu vizibilă trebuia ca literele să se înşire de la dreapta spre stânga.
Mai târziu, în anul 900 î.H., a apărut hârtia de scris. Oamenii nu mai scriau cu două mâini, ci începuseră să scrie cu o singură mână.
Scribii, nu mai țineau în mâna dreaptă ciocanul, ci pana de gâscă. Aceasta era înmuiată în macerat de albăstrele sau în lapte de negru de fum. Lichidul folosit trebuia să se usuce pe măsură ce se scria.
Mâna dreaptă trebuia sprijinită pe suportul de scris, pe o suprafaţă încă nescrisă pentru a nu se întinde „cerneala”. Acest lucru nu era posibil decât dacă scribul înainta cu scrisul de la stânga la dreapta. Doar așa mâna se afla mereu în dreapta tocului de scris și se putea sprijini pe o suprafaţă încă nescrisă.
Foto: Pexels.com
