De puțini ani, bucureștenii au metrou și în cartierul Drumul Taberei. Totuși, acest lucru s-ar fi putut face de pe vremea lui Ceaușescu, daca dictatorul nu s-ar fi opus. Ce motive avea Ceaușescu să refuze metroul în acest cartier în care trăiau și trăiesc și astăzi zeci de mii de oameni?
Decizia ca Bucureștiul să aibă metrou s-a luat într-o şedinţă la Comitetul Central al PCR, din februarie 1975. Inginerii au făcut studii de trafic pentru a vedea unde este nevoie de stații de metrou. Nicolae Ceaușescu nu a dat doi bani pe studii și a ordonat construcția metroului așa cum a dorit.
Se pare că proiectul iniţial prevedea două mari linii care să lege Nordul cu Sudul şi Estul cu Vestul oraşului, iar un inel circular de tunele să lege cele patru capete ale magistralelor.
„Metroul trebuia făcut din Drumul Taberei până în Balta Albă, dar pentru că Ceauşescu l-a negat pe Gheorghiu Dej – a băgat metroul în Militari. În Drumul Taberei zicea el că trăiau burgejii, pentru că era făcut pe vremea lui Gheorghiu Dej. Dar Drumul Taberei era primul cartier aglomerat al Bucureştiului. Militari nici nu era construit la vremea aia. Era o lozincă, un orgoliu al lui Ceauşescu, şi prostia noastră de a-l face pe el marele arhitect, primul om al ţării”, a povestit pentru Evenimentul Zilei inginerul Victor Chiriac, cel care a proiectat printre altele staţia Eroilor.
Despre viitorul metrou nu s-a scris nimic în prea vremii întrucât Dictatorul interzisese orice ştire despre noua invesţiţie până la inaugurare.
Prima linie, M1, a fost dată în folosință pe 16 noiembrie 1979, între Semănătoarea și Timpuri Noi, în beneficiul călătorilor din 19 noiembrie 1979 iar inaugurarea oficială a avut loc o lună mai târziu, pe 19 decembrie 1979. În 1981 se inaugurează Timpuri noi- Republica. În august 1883 Linia Eroilor Industriilor, iar un an mai târziu Semănătoarea – Crângași. Pe 24 ianuarie 1982 M2 Piața Unirii 2 – Depoul I.M.G.B (stațiile Tineretului și Brâncoveanu au fost adăugate ulterior). În 1987 se inaugurează Piața Unirii 2 – Pipera și Crângași – Gara de Nord. În anul revoluției se dă în folosință Gara de Nord 1 – Dristor 2.
Proiectanții metroului bucureștean i-au solicitat Dictatorului acordul de a achiziționa „escalatoare”. Doar că Ceaușescu, din neatenţie sau, poate, din necunoştinţă de cauză, a înţeles cu totul altceva şi a strigat cât l-au ținut plămânii: „Ce ne trebuie nouă excavatoare aici?”. Nu ştia că escalatoare sunt de fapt scările rulante. Ulterior, după ce a fost lămurit despre achiziție, Ceaușescu a refuzat argumentând că bucureștenii sunt și așa grași și le trebuie mișcare.
