Unul dintre ultimii dictatori ai Europei a fost Nicolae Ceaușescu. Acesta a fost ucis pe 25 decembrie 1989 după un proces sumar alături de soția sa, Elena. Captele de acuzare au fost: genocid, subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului, subminarea economiei naționale și încercarea de a fugi din țară. De ce nu a renunțat Nicolae Ceaușescu la putere în primele zile de Revoluție?
România a fost singura țară din Europa de Est în care câștigarea democrației a însemnat moartea unor oameni, iar istoricii spun că o parte din vină îi aparține lui Nicolae Ceaușescu. Ba mai mult, aceștia susțin că dacă dictatorul ar fi renunțat de bunăvoie la putere ar fi putut scăpa cu viață. Și el, și peste 1.000 de români uciși în zilele sângeroase ale lui decembrie 1989.
Pe 20 decembrie 1989, Timișoare devenise primul oraș liber de comunism. Seara, Nicolae Ceaușescu revine în țară de urgență după o vizită în Iran. Dictatorul se adresează populației, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timișoara, declarând că acestea sunt opera unor huligani și nu au nimic comun cu clasa muncitoare.
„Tovarăși, stați liniștiți, așezați-vă liniștiți!”, Ceaușescu, 21 decembrie 1989
În dimineaţa de 21 decembrie 1989, încă pe întuneric, România stătea în cumpăna Istoriei. Provocată profesionist, Armata deschisese focul şi omorâse cetăţeni ai ţării. La acea vreme, Nicolae Ceaușescu încălcase Constituţia României şi dăduse ordine ilegale, făptuind deja infracţiunea de subminare a puterii de stat. Ceaușescu voia cu orice preț să rămână la putere și, conform istoricilor, nu a intuit dimensiunea catastrofei pe care a declaşat-o în România.
„Ceaușescu a taxat acea scânteie, care a detonat butoiul de pulbere. Și maniera în care el a înțeles stingă acest ‘incendiu’ la Timișoara a fost una cu totul și cu totul nepotrivită”, spune pentru romania.europealibera.org istoricul Lavinia Betea despre decizia lui Ceaușescu de a ordona armatei să recurgă la armele.
În zilele de 21 și 22 decembrie loc confruntări armate și demonstrații populare împotriva regimului comunist la Arad, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca. Soldate cu numeroase victime.
Pe data de 22 decembrie, în jurul orei 12:08, Nicolae și Elena Ceaușescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sunt lăsați în zona Titu și preluați de miliție. În jurul orei 18:00 cuplul Ceaușescu este luat și depus într-o unitate militară din Târgoviște. Trei zile mai târziu, cei doi sunt executați la Târgoviște.
Pentru a evita vărsarea de sânge și a scăpa cu viață, Ceaușescu ar fi trebuit să renunțe la putere. Condusese frâiele României timp de 24 de ani, timp în care își construise o imagine ca lider necontestat și salvator al națiunii. Prin intermediul propagandei de stat, a fost prezentat ca un erou și un conducător demn de încredere.
În acești ani, regimul lui Ceaușescu a fost caracterizat de reprimarea brutală a oricărei forme de opoziție. Securitatea Statului a fost folosită pentru a elimina disidența și pentru a asigura controlul strict asupra societății. Oamenii au fost intimidați, arestați și supravegheați de un aparat de securitate puternic.
Avantajele pe care le avea din fruntea statului erau enorme. Totuși, când a văzut că lucrurile se precipită, se spune că Ceaușescu a vrut să fugă din țară. Se spune că în străinătate îl așteptau fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse la bănci străine. Există și voci care afirmă că dictatorul nu a plecat pentru că a vrut să păstreze puterea cu orice preț. Spera că în orașele mai mici lucrurile sunt mai liniștite. S-a înșelat. A fost capturat, „judecat”, executat. Într-o zi înfrigurată de Crăciun.
