În zilele noastre, verighetele au ajuns să fie o costisitoare declarație de dragoste, cele mai strălucitoare dintre ele semnificând, de asemenea, sentimentele cele mai intense. Nimeni nu știe cu exactitate, însă, când a apărut această tradiție. Se spune că prima verighetă consemnată ar fi apărut în Egiptul antic, acum 4.800 de ani. Rogozuri, păpuriș și alte plante care creșteau în jurul mult mai cunoscutului papirus erau îndoite și transformate în inele pentru degete și alte accesorii purtate de femeile din acele zile.
Cercul este considerat simbolul eternității, lipsit de început și de sfârșit. Acest lucru nu era valabil doar pentru egipteni, ci și pentru alte culturi antice. Gaura din centrul inelului purta, de asemenea, o semnificație importantă, fiind văzută ca o ușă, un pasaj care poate duce către evenimente cunoscute și necunoscute. În alte cuvinte, cei care ofereau acest inel, ofereau, odată cu el, iubire nemuritoare.
Acest obicei a apărut și în religia creștină în jurul anului 860 însă, nu erau la fel de simple ca și acum. De obicei, erau decorate și gravate cu porumbei, harpe sau două mâini împreunate. Biserica, însă, a descurajat folosirea unor astfel de verighete, considerându-le „păgâne”, iar, în secolul XIII, verighetele au fost simplificate, devenind, mai degrabă, un obiect spiritual, decât material.
De-a lungul timpului, verighetele au fost purtate pe degete diferite, inclusiv degetul mare, atât la mâna dreaptă, cât și cea stângă. Conform unei tradiții moștenită din perioada romanilor, verigheta este purtată pe degetul inelar al mâinii stângi pentru că se credea că se află o venă în acel deget, denumită „Vena Amoris” sau ”Vena Iubirii”, despre care s-ar fi spus că este direct conectată la inimă. Oamenii de știință au demonstrat acest lucru ca fiind fals, însă tradiția a fost păstrată.
Cum dădeau viață femeile în Evul Mediu? De ce reginele nășteau cu spectatori?
Foto: Pexels.com
