Cursul valutar indică valoarea monedei unei țări exprimată într-o monedă străină. Dacă există o cerere ridicată pentru o monedă, atunci valoarea acesteia va crește. Dar ce determină această creștere și ce face ca Euro să valoreze mai mult decât leul românesc sau lira sterlină mai mult decât dolarul?
Prețurile se schimbă constant pentru monedele străine pe care românii le folosesc cel mai mult, cum ar fi Euro, dolarul american sau lira sterlină. Guvernul unei țări nu poate fixa cursul valutar. Activitatea acestuia, însă, poate influența cursul valutar pe termen lung.
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să privim, în primul rând, factorii care influențează cursul valutar. După cum spuneam, cererea reprezintă principala cauză. Spre exemplu, dacă o firmă românească vinde produse unei companii din Statele Unite ale Americii, iar compania, localizată în S.U.A, trebuie să convertească dolari în RON pentru a plăti pentru produsele respective, fluxul de dolari în RON ar indica o cerere în creștere pentru leul românesc. Dacă la final s-a ajuns la o cerere netă pentru leul românesc, atunci valoarea acestuia ar crește.
De ce moneda românească se numește „leu”? De unde vine denumirea de „leu”?
Dobânda pe care banca centrală a unei țări o plătește este, de asemenea, un factor important. Cu cât dobânda este mai mare, cu atât vor fi mai atrași investitorii să își convertească fondurile în moneda respective. După, își vor depozita banii în țara respectivă.
Oferta de bani creată de banca unei țări influențează direct cursul valutar. Dacă guvernul tipărește prea mulți bani, atunci există prea mulți bani pentru prea puține bunuri. Prețurile bunirilor și serviciilor vor crește, iar, astfel, apare inflația. Investitorii preferă țările în care inflația este scăzută sau nu există deloc.
De ce nu avea niciodată Ceaușescu bani la el?
Și, nu în ultimul rând, creșterea economică a unei țări și stabilitatea financiară au efect asupra cursului valutar. Dacă o țară are o economie puternică, în plină dezvoltare, atunci investitorii vor fi interesați să cumpere bunurile și serviciile oferite de acea țară. Pentru asta, vor avea nevoie să cumpere în moneda țării respective. Dacă, însă, stabilitatea financiară sau, în general, guvernamentală a unei țări arată rău, atunci nu-și vor mai dori să investească în țara respectivă.
Încă din antichitate existau oameni dispuși să schimbe o monedă pentru o alta. În Ierusalim, existau tarabe deschise de așa numiții kollybistẻs. În Egipt, au fost descoperite papirusuri care țineau evidența schimbului de monede. Fierarii de aur și argint reprezentau unii dintre cei mai frecventați schimbători de valută.
Unul dintre cele mai importante momente din istoria schimbului a fost în secolul XV, când familia italiană Medici, una dintre cele mai renumite familii de bancheri din istorie, erau nevoiți să deschidă bănci în țări străine, pentru a facilita comerțul de textile. Pentru a realiza asta, au creat nostro („al nostru”, tradus din limba italiană), un registru de conturi care ținea evidența valorilor monedelor locale față de cele străine.
Foto: Pexels.com
