Mulți dintre noi ne-am întrebat cum un continent atât de bogat în resurse naturale are cei mai săraci oameni din lume. Singura modalitate de a înțelege ceea ce este Africa astăzi este să cunoaștem istoria continentului.
În anii 1400 portughezii au fost prima națiune europeană care a folosit munca sclavă africană pentru a cultiva plantații de zahăr în largul coastei Africii de Vest, în São Tomé. De atunci și până la abolirea sclaviei de la sfârșitul anilor 1800, comerțul barbar și dezumanizant al africanilor a fost principala activitate economică prin care au fost finanțate eforturile europene de globalizare timpurie.
Se estimează că 11 milioane de oameni au fost luați cu forța în sclavie în Lumea Nouă, dar un număr comparabil a fost vândut timp de secole și în Sahara, Marea Roșie și Oceanul Indian, potrivit The Guardian.
Africa deține numeroase resurse naturale, iar agricultura este principala ramură a economiei în majoritatea țărilor africane, în calea dezvoltării acestora stă instabilitatea politică. Războaiele civile nu se mai termină, iar armata este singura structură de stat bine dezvoltată. Însă acest lucru nu a stimulat în nici un fel economia.
Toți conducătorii Africii au lăsat în urmă un mod de viață complet decimat, un popor traumatizat și care a învățat în școlile coloniale să detesteze tot ceea ce are legătură cu ei înșiși: pielea lor, limbile lor, vestimentația, obiceiurile lor. Chiar și zeii lor au fost înlocuiți.
Foștii coloniști europeni nu au avut interes în a educa populația, astfel că după obținerea independenței, aceste țări au avut un aparat de stat neprofesionist și ineficient. Pentru a crește economia în Africa este nevoie de oameni calificați, însă jumătate dintre copiii continentului, mai ales fetele, nu primesc nici un fel de școlarizare.
Mai mult de atât, salariile mici din educație aduc după sine multă corupție și nedreptăți când vine vorba de avansarea în cariera didactică. Sistemul de recrutare al studenților este extrem de vicios, astfel absolvenții au un grad de cunoștințe sub limită. Mulți dintre tinerii cu potențial academic pleacă la studii în străinătate, însă nu se arată interesați să se întoarcă în locurile de unde provin.
În zilele noastre, țările africane depun eforturi mari pentru a ieși din criză și încearcă să atragă investiții și specialiști străini. Însă din cauza instabilității politice, acest lucru nu este încă posibil.
În ultimii 50 de ani, Statele Unite, Japonia şi Europa au dat Africii nu mai puţin de 2.300 de miliarde de dolari, însă rezultatele nu se văd absolut deloc. Economiștii din Africa au declarat că sărăcia va fi redusă doar în momentul în care ajutorul internaţional va fi stopat. Ei susțin că dependența de ajutorul internațional i-a făcut pe liderii din țările africane iresponsabili și fără inițiative naționale.
Foto: Pexels.com
