Au fost vremuri în care celebrii bikini existau doar în imaginația bărbaților. Totuși, dintotdeauna oamenii au simțit nevoia să facă baie în apa mării și să se bronzeze în razele soarelui. Cum arătau începuturile sezoanelor estivale la Marea Neagră în perioada în care doamnele se bronzau în chiloței cu mânecuță?
Primele plaje ale litoralului românesc au fost amenajate în urmă cu mai bine de 100 de ani. Dându-și seama de potențialul amenajării plajelor, preocuparea autorităţilor locale era una extrem de mare.
Într-un document datat 10 ianuarie 1895, inginerul arhitect Adolf Linz îi scria primarului Constanței din acea vreme, Mihail Koiciu: „Domnule Primar, Am onoarea a vă înainta alăturat cu aceasta planurile, devizu, caietul de sarcini şi condiţiunile băilor de mare ce urmează a se construi la plaja malului mării, în vii, în locul celor vechi. Distribuţiunea acestor băi s-a aranjat astfel ca să întrunească toate condiţiunile necesare, aşa ca să se evite cât se poate nemulţumirile vizitatorilor”.
Totuși, odată cu apariția oamenilor la plajă au apărut și primele probleme legate de decență. În anul 1910, un deputat român adresa o plângere Primăriei Oraşului Constanţa cu privire la vestimentația celor ce veneau la malul mării.
“Pe lângă oamenii şi femeile decent îmbrăcaţi sau costumaţi în halaturi şi cu papuci şi pantofi în picioare, şi cu simţul pudoarei, întru-câtva neatrofiat, bufetul este invadat de tot felul de goliciuni, spete scorojote, mâini şi picioare dizgraţioase, care te inportunează şi mai ales te indispun”.
Parlamentarul făcea un apel la păstrarea decenţei şi chiar solicită ca cei care nu respectă regulile bunului gust să fie ridicaţi de pe plajă şi amendaţi de către jandarmi.
Ce spunea regulamentul plajelor de la începutul anilor 1900? „Costumul trebuie să fie decent, acoperind întreg bustul, lăsând libere picioarele, costumul nu se va purta decât pe plajă, oriunde aiurea se vor îmbrăca hainele”.
E drept, oamenii s-au schimbat între timp, la fel și obiceiurile și vestimentația. Decența, însă, ar trebui să rămână o valoare indiferent de timpuri și generații.
Sursă: „Poveştile Mamaiei”, Maria Cominţă Cica
