Dovezile amprentelor digitale pot juca un rol crucial în investigațiile penale, deoarece pot confirma sau infirma identitatea unei persoane. Amprentarea digitală este o formă de biometrie, o știință care folosește caracteristicile fizice sau biologice ale oamenilor pentru a-i identifica.
Nu există pe Glob două persoane cu aceleași amprente, nici măcar gemeni identici. Nici amprentele digitale nu se schimbă, chiar și pe măsură ce îmbătrânim, cu excepția cazului în care stratul profund sau „bazal” este distrus sau modificat intenționat prin chirurgie plastică.
Există trei modele principale de amprentă, numite arcuri, bucle și verticile. Forma, dimensiunea, numărul și dispunerea detaliilor minore din aceste modele fac ca fiecare amprentă să fie unică.
Henry Faulds (1843-1930) a fost un medic și misionar scoțian și un pionier al identificării oamenilor prin amprentele lor digitale. El s-a născut la 1 iunie 1843 în Beith, North Ayrshire. A plecat să lucreze la Glasgow ca funcționar și apoi a decis să studieze medicina.
A devenit misionar și, în 1873, a fost trimis în Japonia, unde a fondat și apoi a devenit inspectorul chirurg al spitalului Tuskiji din Tokyo. A început să vorbească fluent în japoneză, a predat la universitatea locală și a fost, de asemenea, responsabil pentru fondarea Institutului pentru Nevăzători din Tokyo.
La sfârșitul anilor 1870, Faulds s-a implicat în săpături arheologice în Japonia și a observat pe cioburi de ceramică veche amprentele celor care le făcuseră. A început să studieze amprentele moderne și i-a scris lui Charles Darwin ideile sale. Darwin le-a transmis către o cunoștință, Francis Galton.
În 1880, Faulds a publicat un articol în revista „Nature” privind amprentele digitale, observând că acestea ar putea fi folosite pentru a prinde infractori și sugerând cum ar putea fi făcut acest lucru. La scurt timp după aceea, Sir William Herschel, funcționar public britanic care lucra în India, a publicat o scrisoare în „Nature”, unde a explicat că a folosit amprentele digitale ca metodă de semnare.
În 1886, Faulds s-a întors în Marea Britanie și a oferit sistemul său de amprentă digitală către Scotland Yard (Serviciul de Poliție Metropolitană din Londra), care a refuzat oferta. Doi ani mai târziu, totuși, Galton a predat o lucrare la Royal Institution, afirmând că Herschel a sugerat utilizarea criminalistică înainte de Faulds, sub impresia eronată că articolul său fusese cel mai vechi dintre cele două.
Acest lucru a determinat o bătălie de scrisori între Faulds și Herschel, care a continuat până în 1917, când Herschel a recunoscut că Faulds a fost primul care a sugerat ca amprentele digitale să fie utilizate în criminalistică, scrie BBC.
În anul 1925, Argentina avea să devină prima țară din lume care a introdus amprentele ca metodă de identificare a infractorilor.
După întoarcerea sa din Japonia, Faulds a lucrat la Londra și apoi ca chirurg militar în Staffordshire. A murit în martie 1930, cu durere în suflet pentru că nu a primit niciodată recunoaștere pentru munca sa.
Foto: Pexels.com, Wikipedia
