Cu toate că numele faimoasei arme sugerează o origine rusească, cocktailul Molotov este, în realitate, rezultatul ingeniozității finlandeze și al unui simț al umorului extrem de negru, născut în mijlocul terorii celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945).
Povestea începe în noiembrie 1939, când Uniunea Sovietică a invadat Finlanda, declanșând ceea ce istoria numește Războiul de Iarnă. Armata finlandeză, mult mai mică și slab echipată în comparație cu gigantul sovietic, avea nevoie disperată de o metodă eficientă de a opri tancurile inamice.
Deși ideea de a folosi sticle incendiare existase anterior (fiind utilizate limitat în Războiul Civil Spaniol), finlandezii au fost cei care au perfecționat „rețeta” și au transformat-o într-o armă de producție industrială.
Numele este o „dedicație” ironică la adresa lui Viaceslav Molotov, ministrul de externe al Uniunii Sovietice de la acea vreme.
În timpul bombardamentelor asupra Helsinki-ului, Molotov a susținut la radio că avioanele sovietice nu lansau bombe, ci pachete cu alimente pentru finlandezii care sufereau de foame. Finlandezii, neînduplecați de propaganda sovietică, au început să numească bombele cu mănunchi (cluster bombs) ale sovieticilor „Coșurile de pâine ale lui Molotov”.
În replică, aceștia au declarat că, dacă sovieticii aduc mâncarea, ei vor furniza băutura. Astfel, sticlele incendiare aruncate asupra tancurilor sovietice au primit numele de „Cocktail pentru Molotov”, care ulterior s-a scurtat în celebrul „Cocktail Molotov”.
Spre deosebire de versiunile rudimentare de astăzi, cocktailurile finlandeze de atunci erau produse în masă de către corporația de stat pentru alcool, Alko. Acestea nu foloseau o cârpă îmbibată în benzină (care era periculoasă pentru cel care o arunca), ci:
O mixtură de benzină, kerosen și gudron (pentru ca focul să fie lipicios și să producă mult fum).
Două chibrituri mari de tip furtună atașate de gâtul sticlei, care se aprindeau la impact sau chiar înainte de lansare.
Tancurile epocii aveau fante de aerisire pentru motor. Când sticla se spărgea deasupra motorului, lichidul inflamabil pătrundea în interior, aprindea combustibilul sau uleiul și sufoca echipajul cu fum, forțându-l să părăsească vehiculul.
Cu toate că Molotov a rămas în istorie prin intermediul acestei arme improvizate, este ironic faptul că el însuși nu a avut nicio legătură cu inventarea ei, fiind mai degrabă „destinatarul” nedorit al acestui cocktail exploziv.
Foto: Pexels.com
