Criza Rusia – Ucraina: 9 momente din istorie care explică amenințarea de invazie din prezent

15.02.2022
Criza Rusia – Ucraina: 9 momente din istorie care explică amenințarea de invazie din prezent

Relația dintre Rusia și Ucraina este una tensionată și asa a fost de ani buni. Legăturile diplomatice dintre cele două țări au fost rupte complet, iar Vladimir Putin a amenințat cu invazia dacă Ucraina nu renunță la visul de a intra în NATO. Privind în trecut sunt câteva momente în istorie care explică de ce nu mai există niciun pic de prietenie între cele două țări.

În ultimii 8 ani, Rusia și Ucraina au fost mereu într-un conflict mai mult sau mai puțin deschis. În 2014, Rusia a anexat peninsula Crimeea, fără să tragă un foc de armă, profitând de tensiunile politice din Ucraina. Războiul care a urmat între armata Ucrainei și rebelii susținuți de ruși și trupele ruse din cele două regiuni estice ale Ucrainei, cunoscute în mod colectiv sub numele de Donbas, nu s-a încheiat niciodată oficial, iar până în prezent aproximativ 14.000 de oameni au fost uciși și aproximativ 1,5 milioane strămutați.

Nouă momente care definesc relația dintre Rusia și Ucraina

1. Apariția statului Ucraina. La sfârșitul secolului al IX-lea, un grup de nordici care se numeau Rus (pronunțat „Roos”) au stabilit controlul asupra comunităților slave din est, ceea ce este acum nord-vestul Rusiei. Apoi s-au mutat în josul râului Nipru pentru a face orașul Kiev, capitala Ucrainei din prezent. Elita nordică s-a asimilat curând în populația slavă locală, care a început să se refere la ea însăși ca oamenii din Rus sau Rusyns. Inima statului Rus era Ucraina centrală de astăzi, iar Moscova a fost înființată abia în secolul al XII-lea, fiind la început o frontieră de nord-est îndepărtată, scrie historyextra.com.

Ucraina este situată în Europa de Est, între Rusia și statele membre UE/NATO, Polonia, Slovacia, Ungaria și România. De asemenea, Ucraina are granițe cu Belarus la nord și Moldova la sud. În mod crucial, Ucraina împărtășește o graniță cu Rusia. Ucraina și Rusia sunt două țări independente, care au apărut odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991. Dar, ca fostă republică sovietică, Ucraina are legături sociale, culturale și economice profunde cu Rusia.

Anexarea Crimeii în anul 2014 s-a făcut ilegal și este pentru prima dată după cel de-Al Doilea Război Mondial când un stat european a ocupat teritoriul altuia.

2. Tratatul de la Pereiaslav din 1564. Exploatând declinul de la sfârșitul secolului al XIV-lea al puterii mongole, Marele Principat al Moscovei și Marele Ducat al Lituaniei (acesta din urmă s-a unit în cele din urmă cu Polonia) au împărțit fostele țări rusești. Un nou grup social de cazaci ucraineni s-a dezvoltat la granița de sud a Poloniei.

Conceptul de „Ucraina” exista deja, dar localnicii au continuat să se autointituleze „Rusyns”, în timp ce se refereau la viitorii ruși drept „moscoviți”. Până la începutul secolului al XVII-lea, populația creștină ortodoxă din ținuturile ucrainene a devenit antagonizată de politicile religioase ale Poloniei catolice. O rebeliune cazaci din 1648 a devenit un război social și religios în masă împotriva stăpânirii poloneze, care a dus la crearea Hetmanatului, o regiune autonomă sub regele polonez, dar independentă.

Căutând aliați împotriva Poloniei, Hetman Bohdan Khmelnytsky, liderul militar al cazacilor, a acceptat „protecția” țarului rus ortodox în Tratatul de la Pereiaslav, din 1654. Semnificația exactă a „protecției” continuă să fie dezbătută și în prezent, dar politicile ulterioare rusești au afectat absorbția ținuturilor cazace, mai ales după încercarea eșuată de a se rupe de Moscova din anul 1709.

3. Actul Ems din 1876. În anul 1764, Ecaterina a II-a (1729–1796) a desființat Hetmanatul pentru a șterge ultimele rămășițe ale autonomiei ucrainene, iar armata rusă a distrus cetatea cazacilor de pe Nipru. Cu toate acestea, în rândul intelectualilor s-a dezvoltat un nou interes pentru istoria și folclorul ucrainean.

Reînvierea națională ucraineană era în desfășurare și în cele mai vestice țări rusești, care au trecut din Polonia în Imperiul Austriac. Autoritățile ruse îngrijorate au răspuns în 1863, interzicând publicarea literaturii educaționale în limba ucraineană. În 1876, țarul Alexandru al II-lea (1818–1881) a semnat Actul Ems, care interzicea orice publicare în limba ucraineană.

4. Independența Ucrainei din 1918. Odată cu prăbușirea monarhiei ruse în 1917, sub tensiunea războiului și a discordiei politice, ucrainenii patrioti și-au stabilit un nou organ de coordonare, numit Rada Centrală (Consiliul), care s-a dezvoltat ulterior într-un Parlament. Guvernul provizoriu rus a acordat Ucrainei autonomie sub numele de Republica Populară Ucraineană, dar bolșevicii au refuzat ulterior să o recunoască și au invadat Ucraina pentru a o include în statul sovietic.

Republica Populară Ucraineană și-a declarat independența deplină în ianuarie 1918 și a semnat un tratat de pace cu Puterile Centrale, la Brest, înainte ca bolșevicii să facă același lucru. Cu toate acestea, la începutul anilor 1930, Stalin a revenit la sarcina neterminată de a zdrobi națiunea politică ucraineană, care s-a dezvoltat în timpul Revoluției. Aproximativ 4 milioane de țărani ucraineni au pierit în foametea din 1932–1933, care în Ucraina este cunoscută sub numele de Holodomor („crimă prin foame”). Stalin, conducătorul rușilor, a distrus, de asemenea, elita culturală ucraineană și a început să promoveze noțiunea țaristă despre ucraineni ca fiind „fratele mai mic” al rușilor.

5. Republica Socialistă Sovietică Ucraineană lărgită din 1945. Stalin și Hitler au căzut de acord să împartă Europa în anul 1939, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.  Astfel că Polonia este invadată de ruși, iar teritoriile acesteia revin ucrainienilor. De asemenea, sovieticii au făcut presiuni pe Cehoslovacia să renunțe la pământurile sale. Drept urmare, Ucraina a ajuns să încorporeze aproape toate teritoriile cu o majoritate etnică ucraineană. Cu toate acestea, în Ucraina a fost promovată mult mai intens cultura rusă, în dauna autonomiei ucrainiene.

6. Transferul peninsulei Crimeea din 1954. Deși era atașată pe uscat doar Ucrainei, peninsula Crimeea a devenit o republică autonomă în Rusia în anul 1921, parțial din cauza semnificației strategice a regiunii. Nici rușii, nici ucrainenii nu constituiau o majoritate acolo, iar în anii 1920 sovieticii au cultivat cultura tătarilor din Crimeea, care trăiau în peninsulă încă din secolul al XIII-lea.

Când Armata Roșie a reluat Crimeea din Germania nazistă în 1944, însă, Stalin a ordonat o deportare forțată a tătarilor, pe care mulți istorici o consideră genocid. Ca urmare a acestei deportări, etnicii ruși au devenit o majoritate numerică aproape peste noapte. Războiul a lăsat în ruine economia peninsulei și orașele. Drept urmare, Nikita Hrușciov, fostul om politic rus care a condus Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece. a organizat transferul Crimeei către RSS Ucraineană pe care urma să o reconstruiască.

7. Căderea Uniunii Sovietice din 1991. Referendumul ucrainean din decembrie 1991 a marcat sfârșitul Uniunii Sovietice, iar Rusia, Ucraina și Belarus au inițiat dizolvarea oficială a acesteia. În 1997, un tratat cuprinzător între Rusia și Ucraina a afirmat integritatea granițelor ucrainene, lucru pe care Rusia și puterile nucleare occidentale l-au garantat și în Memorandumul de la Budapesta din 1994, când Ucraina a fost de acord să predea arsenalul său nuclear de fabricație sovietică. Acest tratat a expirat la 31 martie 2019.

8. Anexarea Crimeei de către Rusia și războiul din Donbas. În urmă a tensiunilor sociale și politice din Ucraina, din anul 2014, Rusia a profitat și a stabilit controlul militar asupra Crimeei fără să tragă un foc de armă. Ei au calculat că majoritatea rusă locală ar sprijini încorporarea peninsulei în Rusia, atrasă de salarii mai mari. Drept urmare a fost realizat un referendum, iar rezultatul a fost falsificat. Toate statele lumii au condamnat acțiunea Rusiei, exceptând unele țări precum Coreea de Nord, Siria și Venezuela.

Peninsula Crimeea

Confruntându-se cu sancțiuni punitive occidentale, autoritățile ruse din Crimeea au început să reprime activiștii locali ucraineni și tătari din peninsulă. După ce și-a asigurat controlul asupra regiunii, Rusia a stimulat și rebeliuni în alte provincii din sud-estul Ucrainei, unde partidele regionale dominante au cultivat de multă vreme atitudini pro-ruse. Dar această strategie a funcționat doar în Donbas, o zonă industrială deprimată, unde majoritatea oamenilor vorbesc limba rusă. Când trupele ucrainene au încercat să restabilească controlul, administrația președintelui Vladimir Putin a trimis pe ascuns unități ale armatei regulate pentru a sprijini separatiștii pro-ruși și „voluntarii” ruși.

9. Formarea trupelor ruse și un ultimatum către Occident. Războiul din Donbas nu s-a încheiat niciodată oficial, fiind raportate victime în fiecare săptămână. Cu toate că au fost realizate mai multe summit-uri de pace, acestea nu au fost niciodată respectate complet.

În prezent, Vladimir Putin a strâns la granița cu Ucraina aproximativ 140.000 de militari și armament greu, susținând că sunt doar exerciții militare, însă a cerut garanții că NATO nu se va extinde și în această regiune, altfel va invada Ucraina.

Foto: Wikipedia.org și evz.ro

AZI ÎN ISTORIE
Ziua de 10 noiembrie este cea de 314-a zi a calendarului gregorian și a 315-a zi în anii bisecți. Până la sfârșitul anului au mai rămas 51 de zile. La 10 octombrie 1923, un fost prinț...
Cele mai noi articole
Ce este politica? Cele mai tari citate despre politică
Ce este politica? Cele mai tari citate despre politică
Se spune că politica este arta de a negocia și a cădea la un acord cu dușmanul. În teorie și practică politica reprezintă știința care studiază și ajută la guvernarea unei țări. Cu... citește tot
De unde vine obiceiul bacșișului?
De unde vine obiceiul bacșișului?
Bacșișul este considerat o modalitate de recunoștință pentru serviciile oferite. Acest obicei are o istorie bogată și a apărut în statele dezvoltate din vest. Potrivit istoricilor, primul... citește tot
Ce alimente pot fi periculoase pentru organism?
Ce alimente pot fi periculoase pentru organism?
Organismul este „templul sufletului”. Cel puțin așa susțin doctorii nutriționiști. Stilul haotic al timpului în care trăim ne-a demonstrat că mâncarea nu este întotdeauna sănătoasă,... citește tot