„Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, „Prâslea cel voinic şi merele de aur”, „Aleodor Împărat”, „Sarea în bucate”, „Înşir-te mărgăritari” poartă semnătura lui Petre Ispirescu, unul dintre cei mai mari scriitori și folcloriști pe care i-a avut țara noastră.
Toate aceste minunate basme au marcat copilăria a milioane de copii din România.
Petre Ispirescu s-a născut s-a născut în ianuarie 1830, la Bucureşti, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu din mahalaua Pescăria Veche. Pe când era doar un copil, Petre a putut asculta multe creații populare, în special basme, de la părinții săi și de la clienții pe care îi avea tatăl său.
Mai târziu, scriitorul avea să mărturisească faptul că a fost inspirat cel mai mult în devenirea sa de chiar mama lui, Elena, care avea un excelent dar al povestirii.
Petre nu a mers la şcoală, fiind educat de mai mulţi dascăli de pe lângă unele biserici. La vârsta de 14 ani, a intrat ucenic la tipografia condusă de Zaharia Carcalechi, ziarist şi tipograf român de origine macedoromână, în speranța că acolo unde se tipăresc cărţile se și poate studia.
După ce tatăl său a murit, Petre a învaţat să cânte la chitară și astfel îi ținea de urât mamei sale. Tot în aceeași perioadă, el a început să scrie versuri, care, însă, nu erau prea reușite.
În anul 1848, scriitorul a devenit tipograf calificat, însă după șase ani a părăsit tipografia lui Carcalechi şi s-a angajat la tipografia Copainie. Aici se tipăreau în traducere „Atala, Paul şi Virgina”, precum şi lucrări semnate de Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo și Miguel de Cervantes.
Anul 1858 avea să aducă un mare necaz pentru Petre Ispirescu. În contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra a acceptat să imprime, fără să prezinte textul cenzurii din acea vreme, corespondenţa secretă a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unionişti. Poliţia i-a arestat atunci pe toţi cei implicați, iar Ispirescu a stat trei săptămâni la închisoare, rămânând astfel fără lucru.
Spre sfârșitul aceluiași an, politicianul unionist şi viitorul ministru de externe Vasile Boerescu, i-a oferit postul de director al unei tipografii moderne, care era dotată cu prima presă mecanică din Bucureşti. Aici Ispirescu a înflorit din punct de vedere financiar și a cunoscut scriitori și oameni importanți ai acelor vremuri precum Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon, Ion Ghica sau Dimitrie Bolintineanu.
La îndemnul lui Nicolae Filimon, Ispirescu a publicat în Ţăranul român, primele basme culese de el în anul 1862, pe când avea 32 de ani. Acestea au fost „Tinerețe fătă bătrânețe și viață fără de moarte”, „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Balaurul cel cu șapte capete”, „Fata de împărat și pescarul” și „Fiul vânătorului”. Acestea au fost ulterior reunite cu alte basme în prima culegere de basme a lui Ispirescu.
Începând cu 1862, timp de zece ani, autorul nu a publicat nici un basm. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, în 1866, ministrul de interne de atunci, Ion Ghica, l-a convins pe Ispirescu să accepte postul de conducere al Imprimeriei de Stat. În 1872, el şi-a reluat activitatea și a publicat colecţia de basme „Legende sau basmele românilor. Ghicitori şi proverburi”, cu o prefaţă semnată de B.P. Hașdeu.
Sfătuit de Vasile Alecsandri, în anul 1882, Ispirescu a adunat toate basmele și legendele sale într-o culegere completă intitulată „Legende sau basmele românilor”, care a fost elogiată chiar de către Alecsandri printr-o scrisoare convertită ulterior în prefața volumului publicat:
„Recunoştinţa noastră îţi este dar câştigată pentru totdeauna. Preţiosul dumitale volum trebie să se afle în fiecare casă”.
Nu a părăsit niciodată Bucureştiul natal decât în anul 1880, la vârsta de 50 de ani. Atunci, el a călătorit la Roşiorii de Vede, pentru a fi alături de fiica lui care urma să fie numită institutoare.
Petre Ispirescu a încetat din viață în ziua de 21 noiembrie 1887 în urma unei congestii cerebrale pe care a suferit-o în timp ce se afla la masa de lucru.
Foto: Wikipedia
