Emanuil (Emanoil) Gojdu a fost o personalitate marcantă în spațiul carpato-danubiano-pontic, un adevărat luptător pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. Credința neobosită în Dumnezeu l-a făcut să își lase întreaga avere unei fundații, care să ajute toți oamenii creștini-ortodocși.
Emanuil Gojdu s-a născut pe data de 9 februarie 1802, la Oradea, care făcea parte pe vremea aceea din Imperiul Habsburgic. Familia acestuia l-a împins pe tânărul Gojdu să urmeze cursurile la liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din orașul natal, în prezent Colegiul Național Mihai Eminescu.
Ulterior, și-a descoperit pasiunea pentru drept și a făcut cursuri de specialitate, obținând diploma de avocat la Budapesta. În anul 1824, s-a așezat în capitala Ungariei, reușind să aibă o carieră excepțională ca avocat și politician. Sângele de român a continuat să curgă prin venele acestuia, iar în casa din Budapesta a ținut numeroase întruniri cu deputați români, discutând despre legi care să protejeze drepturile tuturor naționalităților.
Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii, a afirmat Emanuil Gojdu, potrivit Wikipedia.org.
În anul 1827, datorită influenţei sale, limba maghiară înlocuieşte latina în procesele aflate pe rol în Ungaria, moment care a reprezentat un punct de cotitură în evoluţia actului juridic din ţara vecină. Drept urmare, Gojdu devine un personaj foarte important în viața socială și politică, averea sa crescând considerabil.
Pe data de 4 noiembrie 1869 Emanuil Gojdu și-a făcut testamentul, unde a specificat ca întreaga avere să fie lăsată românilor din Ungaria și Transilvania de confesiune ortodoxă. În felul acesta, între 1870 și 1917, a funcționat o fundație al cărui scop a fost acordarea de burse studenților și ajutorarea preoților.
Printre studenții români care au primit burse de la fundația Gojdu se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După anul 1945 regimul comunist din Ungaria a decis naționalizarea fundației Gojdu, iar statului român i-au rămas foarte puține clădiri, printre ele se numără cea a Colegiului Național Emanuil Gojdu din Oradea.
Emanuil Gojdu a murit pe 3 februarie 1878, la Pesta, în Imperiul Austro-Ungar, fiind înmormîntat în cimitirul Kerepesi din capitala Ungariei.
După mai multe întrevederi între membrii Guvernului român și al celui ungar, după căderea comunismului, s-a ajuns la un numitor comun pentru reluarea activității fundației Gojdu, iar în anul 2005 a fost semnat un acord între cele două Executive. Din păcate, politicienii români nu au fost de acord, iar în Parlament Ordonanța de Urgență, care prevedea reluarea activității fundației, a fost respinsă, susținând că România s-ar afla în situația în care practic ar ceda gratuit patrimoniul acesteia în favoarea statului maghiar.
Foto: Wikipedia.org
