Daniil Sihastrul a fost un pustnic, fiind unul dintre puținii oameni considerați sfinți încă din timpul vieții. Pentru faptele sale, acesta a fost a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, cu numele de „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” și zi de prăznuire la 18 decembrie.
Daniil Sihastrul s-a născut într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, la începutul secolului al XV-lea, având numele la botez de Dumitru. De mic copil, acesta a fost atras de viața monahală, iar la vârsta de 16 ani a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Rădăuți și, ulterior, câțiva ani mai târziu a fost hirotonit preot.
Bărbatul a fost tot timpul o fire mai retrasă, dorind să trăiască în liniște și armonie cu natura și Dumnezeu, astfel că a devenit schimnic, luând numele de Daniil și s-a retras la Putna, pe malul pârâului Vițău.
S-a hotărât să se tragă până la sfârșitul vieții în fundul munților, într-un loc cu totul neumblat și pustiu și să se facă sihastru. Și așa și făcu. Se trase adică într-un codru necălcat de picior de om, care era între munții de la asfințit și cei de la miazănoapte de la mănăstirea Sfântului Laurențiu și într-o depărtare ca de un ceas și mai bine. Aici află Daniil un locșor ce-i venea la îndemână, fiindcă una: locul era pustiu; al doilea: lângă el curgea în vale un pârâu cu o lingură de apă, și al treilea: că aici codrul era plin de stânci uriașe. Și mai ales această de pe urmă însușire a locului se lovea cu dorința lui ca să se faca sihastru. El, adică, se hotărî să-și scobească într-o stâncă de aici o chilie, unde să se poată adăposti de greul iernii, de ploi și de fiarele cele răpitoare. Ani întregi petrecu bietul sihastru în genunchi cu dalta-n mână, cioplind necontenit și din greu în vârtoasa stâncă. După o muncă strașnic de grea, ostenitoare și îndelungată își văzu și el sfârșită chilia, cu ajutorul lui Dumnezeu, la care nădăjduia mereu. Această chilie se poate vedea și astăzi în Putna, istoricul Dimitrie Dan (1856-1927), membru al Academiei Române.
Chilia se află la 1 km de Mănăstirea Putna (județul Suceava) și este o grotă săpată în stâncă pe malul pârâului Vițău. Din anul 2015, aceasta este protejată de lege, fiind inclusă pe lista monumentelor istorice.
Paraclisul are trei despărțituri (pronaos, naos și altar), o lungime de 9.25 metri și o înălțime de 2 metri. Între naos și altar se afla un mic iconostas, iar bolta a fost zugrăvită, fiind vizibile și astăzi urme de culori obținute din fierturi de plante. Într-o scobitură mică din peretele altarului era așezată o icoană. Pe peretele naosului, lângă fereastră, se află săpată o cruce și câteva slove care datează din anul 1499. Încăperea aflată sub paraclis era folosită de sihastru drept chilie, aici nevoindu-se zi de zi în post aspru, tăcere și rugăciuni neîncetate, potrivit Wikipedia.ro.
Daniil a trăit aici vreme de 20 de ani, iar despre el s-a adus vorba că ar face minuni, fapt pentru care oameni din toate colțurile țării veneau pentru a fi ajutați. Chiar și Ștefan cel Mare l-a vizitat pe Daniil, după ce tatăl său a fost omorât, sihastrul prevestindu-i faptul că va deveni domnitor al Moldovei, iar acest eveniment s-a și întâmplat în anul 1457. Ulterior, Ștefan cel Mare a construit în anul 1466 Mănăstirea Putna, în apropierea chiliei.
Foto: Wikipedia.ro
