Afrodita este zeița frumuseții, a iubirii și a pasiunii în legendele grecești. Echivalentul acesteia în mitologia romană este zeița Venus. Afrodita era atât de frumoasă încât toți cei care o vedeau se îndrăgosteau iremediabil. Inclusiv Zeus, stăpânul zeilor, a căzut pradă în mrejele frumoasei zeițe. De altfel, pentru că fusese vrăjit de frumusețea ei, Zeus a blestemat-o să se îndrăgostească de unde simplu muritor.
Nașterea Afroditei se învârte în jurul a trei legende. Prima dintre ele susține că zeița frumuseții a apărut din spuma mării, în largul coastei Citera. În această zonă apa era învolburată, fiindcă aici fusese tăiat organul genital al zeului Uranus, de către fiul său Cronos. Potrivit mitului, aceasta ar fi reușit să iasă din apă spre Cipru, unde ar fi făcut să răsară sub tălpile sale o iarbă moale. Cea de-a doua legendă o consideră pe Afrodita ca fiind fiica lui Zeus și a zeiței Diona.
Ultima versiune despre nașterea Afroditei susține că aceasta s-a născut într-o scoică și ar fi fost dusă în insula Citera. Potrivit mitologiei grecești, Afrodita nu a fost niciodată copil, ea născându-se direct adult.
Frumusețea Afroditei nu putea trece neobservată de ceilalți zei. Astfel, pentru a nu exista conflicte între aceștia, Zeus decide să o căsătorească pe aceasta cu hidosul Hefaistos, zeul şchiop al metalelor şi fierăritului. Chiar și așa, zeița frumuseții a avut numeroase aventuri cu ceilalți zei, din care au rezultat numeroși copii.
Potrivit mitologiei, Afrodita s-a iubit cu Ares, zeul războiului, Dionysos, Hermes şi Poseidon, precum şi cu muritorii Anchises şi Adonis. Ca urmare a acestor relații au apărut următorii copii: cu zeul Hermes a fost născut Eros (cel care avea să rămână cunoscut ca drept Cupidon), cu Ares i-a conceput pe Anteros şi pe Harmonia, iar cu muritorul Anchises pe Enea.
Cupidon a umblat tot timpul după el cu un arc cu săgeți, iar atunci când mama lui îi cerea, el țintea inimile oamenilor. Se spune că vârful săgeților sale erau înmuiate fie în miere, fie în otravă, iar atunci când își atingeau țintele aduceau o dragoste nemărginită pentru „victime”.
Potrivit legendei, Afrodita l-a îmbrățișat la un moment dat pe Cupidon și una din săgeți a zgâriat-o, iar ea s-a îndrăgostit imediat de un vânător chipeș care trecea prin apropiere, pe nume Adonis. Drept urmare, zeița a părăsit Olimpul și a decis să trăiască cu acesta printre muritori.
Din nefericire, dragostea lor nu a dăinuit mult, fiindcă Adonis a fost ucis de zeul Ares, transformat într-un porc mistreț, care voia să se răzbune fiindcă fusese părăsit. Se spune că lacrimile plânse de durere de zeiţă s-au transformat în anemone. În memoria şi în cinstea lui Adonis, Afrodita i-a ocrotit pe cei tineri care se iubeau cu o dragoste curată.
Cultul Afroditei a fost celebrat în toată lumea helenică, cu precădere în insulele Cipru şi Citera. Aceasta avea sanctuare la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Simbolurile principale ale Afroditei includ mirtul, trandafirul, porumbelul, vrabia și lebăda.
Foto: Wikipedia.org
