Istoria a consemnat, de-a lungul timpului, mai multe evenimente care au schimbat mersul societăților. Migrația a reprezentat un fenomen complex, atât din punct de vedere social, politic, dar și militar. Spre începutul Evului Mediu, întreaga Europă și o parte din Asia a fost cuprinsă de valul migrator, fenomen care a durat câteva secole bune.
La o analiză, mai mult sau mai puțin profundă, toată istoria omenirii este reprezentată de o mare și continuă mutare de populații. Exemplele sunt edificatoare, de la Imperiul Roman, la cel Otoman, Rus și așa mai departe. Practic a avut loc o migrație continuă până în timpurile moderne, când granițele au început să se stabilizeze.
Popoarele migratoare mai sunt denumite și nomade și reprezintă acele comunități umane care se mută dintr-un loc în altul, nestând niciodată prea mult într-o locaţie. De-a lungul timpului, multe popoare au fost nomade, însă, în prezent, acest fenomen este tot mai rar întâlnit, în special, în țările industrializate.
Potrivit istoricilor, sunt două tipuri de popoare migratoare: nomade și pastorale. Acestea din urmă se referă la cele care cresc turme și se mută pentru a nu suprapășuna într-un loc și cei călători, care călătoresc dintr-un loc în loc pentru a-și oferi serviciile.
În prezent, în țările industrializate, pot fi considerate popoare migratoare rromi, ieniși (li se mai spune și rromii albi, având origine europeană, ci nu indiană), dar și călătorii irlandezi. Popoare migratoare în secolele III-V au fost: goții, hunii, gepizii, vandalii, francii, anglo-saxonii, iar în secolele VI-IX: avari, slavii (apuseni, sudici, răsăriteni), bulgarii, normanzii, ungurii (maghiari).
De foarte multe ori, oamenii folosesc termenii „emigrant” și „imigrant” ca sinonime, însă, în realitate, cuvintele au sensuri diferite. Potrivit specialiștilor în lingvistică, putem vorbi de emigrare atunci când folosim cei doi termeni, însă trebuie să avem grijă felul în care îi utilizăm.
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, emigrarea se referă la (oameni sau colectivității umane) „a pleca din țara de origine și a se stabili definitiv sau temporar în alta, forțat de împrejurări sociale, politice, economice”. Drept urmare, verbul a emigra este sinonim cu verbul a se expatria.
De cealaltă parte, imigrarea se poate folosi atunci când privim din altă perspectivă, adică dinspre țara de adopție a unui migrant. Așadar persoanele care ajung în noua țară sunt imigranți, dar în momentul când au plecat din țara natală au fost emigranți. Cu alte cuvinte, mai simplu, un migrant este emigrant la plecare și imigrant la destinație.
Foto: Pexels.com
