În evul mediu, membrii cu statut înalt din regat aveau privilegiul de a se distra privind oameni a căror profesie era să facă acte comice. Aceștia erau bufoni, clovni sau jokeri. Clovnii care aveau sarcina de a-l distra pe rege erau considerați foarte respectabili și puternici.
Aceștia aveau o influență majoră asupra societății medievale.
Deși clovnii se aflau în compania regelui și a nobilului său, ei nu aveau nicio semnificație în viața regală, dar prezența lor a fost motivul pentru care atmosfera la curtea regală era înviorată.
Aceștia știau să facă bine un lucru și aducea un zâmbet pe chipul Regelui atunci când se simțea încordat, supărat, îngrijorat sau chiar bolnav, astfel monarhul putea să se concentreze pentru viitoarele sale sarcini.
În acest fel, clovnii au jucat și un rol pentru a preveni un eventual fiasco din cauza afacerilor politice și au ajutat, de asemenea, membrii nobilimii să conducă bine. Majoritatea regatelor europene din Evul Mediu le porunceau bufonilor să cânte în timpul sărbătorilor și petrecerilor la palat. De asemenea, clovnii erau cei care interpretau piese celebre din romane și drame din perioada medievală.
În unele regate, au existat și femei care au reușit să devină bufon. Acestea erau mai ales în preajma reginei. În multe cazuri, regii, reginele și confidentii obișnuiau să aibă clovnii lor personali care, de cele mai multe ori, dezvoltau relații strânse și prietenii cu ei.
Din această cauză, unii bufoni câștigaseră poziții politice semnificative în perioada medievală. În cazuri rare, curțile regale obișnuiau să se consulte cu bufonii pentru a face strategii pentru bătălii.
Fețele clovnilor medievali erau bărbierite, iar hainele lor se potriveau foarte bine, cu o mulțime de culori contrastante, care trebuia să reflecte umorul și divertismentul. Capul lor era de obicei acoperit cu un accesoriu asemănător cu gluga unui călugăr.
Poate cea mai faimoasă parte a îmbrăcămintei unui bufon de curte medievală a fost o pălărie formată din trei vârfuri, cunoscută sub numele de pălăria nebunului.
Odinioară, într-o curte erau foarte puțini oameni care puteau vorbi sau critica orice act al curții, mai ales dacă era îndreptat împotriva domnului sau a regelui, scrie About History.
Bufonul, în schimb, era o persoană care putea vorbi liber, fără să-și facă griji cu privire la consecințe. Clovnii nu se temeau că pot jigni sau rănii dacă spun ceea ce gândesc. Ei foloseau adesea umorul pentru a batjocori și a glumi despre lorzi, doamne și alți membri ai nobilimii curții. De obicei, bufonii erau bine educați și obișnuiau să provină dintr-o mare varietate de medii.
Dacă își îndeplineau cu succes sarcinile, regele îi oferea și bani pe lângă mâncare și loc permanent de locuit.Cu toate acestea, clovnii puteau fi eliminați dacă regele nu se distra. De asemenea, clovnii mai erau folosiți și pentru spionaj, aceștia spionau mai ales membrii curții.
Foto: Depositphotos.com
