Antisemitismul este un termen folosit pentru a descrie ura, prejudecățile sau discriminarea împotriva evreilor, ca grup religios, etnic sau cultural. Această formă de intoleranță are o istorie lungă și complexă, adesea legată de mituri, stereotipuri și teorii conspiraționiste care au perpetuat violența și discriminarea împotriva evreilor de-a lungul secolelor.
Antisemitismul nu a apărut peste noapte; rădăcinile sale sunt adânc înfipte în istorie. De la începuturile creștinismului, evreii au fost adesea priviți cu neîncredere și dispreț de către alte grupuri religioase și etnice, iar acest sentiment a fost adesea amplificat de conflictele religioase. În Evul Mediu, evreii au fost acuzați pe nedrept de trădare, vrăjitorie sau chiar de omoruri rituale, iar aceste acuzații au dus la persecuții violente.
De-a lungul secolelor, diverse regimuri politice și religioase au promovat și susținut ideea că evreii sunt un grup periculos sau inferios. Un moment definitoriu în această istorie a fost cel al Holocaustului, când regimul nazist din Germania a pus în aplicare un plan sistematic de exterminare a evreilor, ducând la moartea a aproximativ șase milioane de evrei în lagărele de concentrare.
Antisemitismul poate lua mai multe forme, de la prejudecăți subtile până la acte de violență deschisă. Printre formele cele mai comune se numără:
Stereotipurile – Acestea sunt generalizări negative despre evrei, care pot include ideea că sunt lacomi, manipulativi sau că controlează economia mondială. Aceste mituri sunt folosite pentru a justifica discriminarea și violența.
Discriminarea – Antisemitismul se poate manifesta prin refuzul de a angaja sau de a oferi oportunități de educație, locuință sau afaceri persoanelor evreiești. Aceasta se poate întâmpla în mod subtil sau evident, dar de cele mai multe ori există bariere care limitează accesul evreilor la drepturile fundamentale.
Violenta fizică – În unele cazuri, antisemitismul se poate manifesta prin atacuri fizice, jafuri sau chiar asasinate, adesea cu scopul de a intimida sau distruge comunități evreiești.
România are un vechi istoric într-ale antisemitismului. Figuri emblematice pentru România ca Nicolae Iorga sau Octavian Goga au fost antisemite. Primele dovezi de antisemitism au început în România mai ales după Primul Război Mondial (1914-1918).
În anii ’30 a avut loc o resurgență a antisemitismului, în paralel cu intensificarea mișcărilor politice extremiste de dreapta, în special Mișcarea legionară. La sfârșitul deceniului au fost legiferate norme cu caracter antisemit, sub Guvernul Octavian Goga.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au avut loc pogromuri împotriva populației evreiești. Pogromul de la Iași din 27-30 iunie 1941 a fost unul dintre cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, inițiat de generalul Ion Antonescu, secondat de autoritățile publice locale. În doar trei zile au fost uciși 13.266 de evrei, iar străzile Iașiului erau pline de cadavre.
Deși antisemitismul a fost o problemă majoră în multe părți ale lumii în trecut, fenomenul nu a dispărut. Astăzi, în unele regiuni, grupuri extremiste sau indivizi continuă să răspândească idei antisemite prin diferite canale, inclusiv rețelele sociale, mass-media și în contexte politice. De asemenea, unele regimuri politice folosesc antisemistismul pentru a diviza populațiile și a distrage atenția de la probleme interne.
Totuși, la nivel global, există și multe inițiative care luptă împotriva antisemitismului. Organizații internaționale, guverne și grupuri civice sunt dedicate educației, promovării toleranței și combaterii urii, iar în multe țări legile sunt mai dure în fața manifestărilor antisemite.
