Chiar dacă nu a purtat de la început numele de „stres”, cel mai probabil acesta există de când lumea și pământul. Cel mai probabil, omul preistoric a fost primul care s-a confruntat cu primele semne de stres. Și animalele pot fi însă stresate.
Conform definiției, stresul este un termen general utilizat pentru orice factor din mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului ființelor de un factor de mediu.
Așa cum spuneam, în cazul omului preistoric stresul era cauzat de teama de a nu-și găsi hrană, de expunerea prelungită la frig sau căldură sau de orice fel de boală pentru care acesta nu găsea tratament.
De unde vine expresia „a freca menta”?
Despre o formă de stres vorbea în Grecia Antică și Hipocrate, cel considerat Părintele Medicinii. Acesta a recunoscut existența unei așa-zise vis medicatrix naturae, adică puterea vindecatoare a naturii. Totuși, conceptul de stres era asociat cu necazul.
Psihologul Paul Frasse definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-și găsesc soluția pe moment.
Conform medicilor, unul dintre primele organe afectate de stres este pielea. „Când sistemul nervos este afectat de stres, pielea poate reacţiona prin inflamaţie, urticarie, eczeme, dermatită atopică , psoriazis, dermatită seboreică, acnee, rozacee, aftoză, etc”, explica dermatologul Proca Ancuţa pentru publicația gandul.info.
Conform psihologilor, există multe lucruri pe care oamenii le pot face pentru a scăpa de stres.
