Inerția este proprietatea corpurilor de a se menține în starea în care se află. Altfel spus, orice corp încearcă să se opună stării de repaus sau de mișcare rectilinie și uniformă. Fizica explică cel mai bine acest principiu, iar în rândurile de mai jos vom detalia când funcționează.
Potrivit definiției, inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe exterioare. Fizica ne spune că masa corpului stabilește măsura inerției.
O altă modalitate de a defini inerția o reprezintă faptul că obiectele au tendința de a continua să se deplaseze în linie dreaptă la o viteză constantă. Isaac Newton a explicat, în prima sa lege a mișcării, cel mai bine principiul inerției: un obiect care nu este supus unei forțe externe nete se mișcă la o viteză constantă. Astfel, un obiect va continua să se deplaseze la viteza sa actuală până când o anumită forță va determina modificarea vitezei sau direcției sale.
În fiecare univers material, mișcarea unei particule într-un cadru de referință preferențial Φ este determinată de acțiunea forțelor a căror sumă a dispărut pentru toate timpurile când și numai atunci când viteza particulei este constantă în Φ. Aceasta înseamnă că o particulă inițial în repaus sau în mișcare uniformă în cadrul preferențial Φ continuă în acea stare, dacă nu este obligată de forțe să o schimbe – Isaac Newton.
Pe Pământ, inerția este influențată de rezistență la aer, fricțiune și gravitație. Cel mai bun exemplu pentru a înțelege cum funcționează inerția o reprezintă o mașină care frânează în mers și nu se oprește brusc, ci pe parcurs. Așadar, ea mai merge câțiva metri din cauza inerției.
Isaac Newton a schimbat modul în care înțelegem Universul. Venerat în propria viață, a descoperit legile gravitației și ale mișcării. El a ajutat la configurația concepției noastre raționale asupra lumii.
Isaac Barrow, primul profesor de matematică din Cambridge, l-a înreptat pe Newton către marile probleme matematice nerezolvate ale vremii, cum ar fi calculul. Acesta era o manieră de a descrie modul în care lucrurile se schimbă și a fost crucial pentru explicarea universului în termeni matematici.
Foto: Pexels.com
