Poliția bucureșteană are un istoric îndelungat. De-a lungul anilor, aceștia au avut grijă să mențină ordinea în Capitala României cu orice preț. Astăzi, ar putea părea ciudat ca un polițist să bată un cetățean dacă acesta din urmă ar refuza să spună unde merge. Acum două sute de ani, acest lucru era lege. Și, cum unde-i lege nu-i tocmeală…
În București, meseria de polițist, denumită inițial „vătaf de vânători”, exista din secolul al XVI-lea, de pe vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazul. În cartea „Istoricul Poliției Capitalei. Fosta Agie”, semnată Vasile V. Dașkevici, autorul povestește felul în care lucrau autoritățile la acea vreme. De exemplu, cetățenii nu aveau voie să circule seara fără felinar.
„În secolul XVIII, în vremea lui Nicolae Caragea, prin oraș mișunau spionii orânduiți de domnitor „într-adins”, după semnalul de seară era interzis umblatul pe străzi fără felinar, iar prăvăliașii nu mai aveau voie să vândă șoricioaică și iarbă de pușcă”, scrie Vasile V. Dașkevici în cartea sa, conform bercenidepoveste.ro.
Când au voie să folosească pistolul polițiștii din România?
Cetățenii Bucureștiului nu erau chiar de capul lor, mai ales dacă voiau să părăsească orașul. Autorul detaliază și această „lege”: „Spre sfârșitul secolului XVIII, sub Mihail Șuțu, cine voia să plece din București era dator să răspundă străjilor unde merge, nimeni nu avea slobod la găzduit străini fără adeverință de la Vel Agă, iar dacă se-ncăpățâna să încalce porunca domnească, era pedepsit cu bătaie”.
Poliția modernă începe odată cu anul 1850. Pe 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica polițienească” prin care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile “înaltei poliții” și „obișnuitei poliții”, ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuții în organizarea și coordonarea activităților polițienești. Ulterior, Poliția a intrat în epoca modernă în vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Tot atunci a apărut și serviciul de circulație.
Foto: pinterest.com
