NATO reprezintă Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (North Atlantic Treaty Organization). Organizația militară de apărare a fost formată în anul 1949 pentru a asigura securitatea colectivă împotriva amenințării reprezentate, în primul rând, de Uniunea Sovietică. Totuși au fost puține cazurile în care NATO a invocat clauză de apărare reciprocă în tratatul său fondator.
Membrii inițiali (1949) au fost Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit și Statele Unite. Deși regimul din Uniunea Sovietică a căzut de mult timp, nevoia de supremație mondială dintre Rusia și SUA a continuat să facă din lume un loc periculos. Astăzi, 30 de țări sunt membre ale alianței. Printre acestea se numără și România din 2004.
Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic prevede principiul apărării colective. Cu alte cuvinte, articolul se ghidează după principiul „Toți pentru unul și unul pentru toți”
„Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor părţilor şi, în consecinţă, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art. 51 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, va sprijini partea sau părţile atacate, prin realizarea imediată, individual şi împreună cu celelalte părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, în vederea restabilirii şi menţinerii securităţii în spaţiul Atlanticului de Nord. Orice astfel de atac armat şi toate măsurile adoptate ca urmare a acestuia vor fi imediat aduse la cunoştinţă Consiliului de Securitate. Aceste măsuri vor înceta după adoptarea de către Consiliul de Securitate a măsurilor necesare pentru restabilirea şi menţinerea păcii şi securităţii internaţionale”.
Articolul 5 din tratatul NATO, semnat în Washington DC, pe 4 aprilie 1949, a fost activat o singură dată după data de 11 septembrie 2001, după atacurile de la World Trade Center. Astfel, Statele Unite ale Americii au avut sprijinul aliaților după ce au decis să ia măsuri militare împotriva celor responsabili de atacurile asupra World Trade Center și Pentagonului.
„În acest moment, acesta este un act de solidaritate”, avea să declare la vremea respectivă Secretarul general al NATO, Lord Robertson. Întrebat dacă crede că aliații vor lua măsuri comune, Lord Robertson a adăugat: „Țara atacată trebuie să ia deciziile, trebuie să fie cea care cere ajutor. Statele Unite încă evaluează dovezile disponibile. Ei sunt cei care fac această judecată”. Administrația Bush a considerat că se descurcă singură și nu a mai apelat la aliații din NATO.
De altfel, Statele Unite ale Americii a fost singurul stat membru al NATO care a fost atacat în istoria de peste 70 de ani a Alianței.
Pe 11 septembrie 2001, turnurilor gemene din New York, după atacurile sinucigașe coordonate de Al-Qaeda. Un alt atentat a avut loc la Pentagon. Aproape 3000 de americani și-au pierdut viața în acele zile.
Foto: mncne.nato.int
