Din 1953 și până astăzi au existat aproape 12.000 de escaladări ale Everestului (cel mai înalt punct de pe pământ cu o altitudine de 8848 m) la care au participat 6.664 de persoane. Totuși, există munți mai mici care nu au fost niciodată cuceriți. Unul dintre aceștia este Muntele Kailash, un alt vârf din munții Himalaya, situat la granița dintre Tibet și Nepal. Acesta are o altitudine de 6.638 m și se spune că nimeni nu a ajuns în vârful acestuia. De ce?
Muntele Kailash un vârf din munții Himalaya, situat la granița dintre Tibet și Nepal ascunde mistere de mii de ani. Numele muntelui provine de la cuvântul kēlāsa (केलास), din limba sanscrită , ce înseamnă de cristal, deci Muntele Kailash s-ar traduce Muntele de Cristal. Mulți spun că, pentru ca misterele Muntelui Kailash să nu fie dezvăluite, muntele nu permite oamenilor sa fie cucerit.
Muntele este un loc sacru de pelerinaj în patru religi asiatice, hinduism, budism, jainism și bön (șamanismul tibetan), deoarece:
Cei mai religioși sunt convinși că muntele este blestemat. „Cel care va îndrăzni să pornească către vârful Muntelui sfânt și va vedea chipurile zeilor va fi pedepsit cu moartea!”, se poate citi în scrierile tibetane vechi.
În ciuda acestor „blesteme”, mulți alpiniști și-au propus să cucerească Muntele Kailash. În anii ’20 ai secolului trecut, alpinistii britanici Hugh Ruttledge si R. C. Wilson au încercat în zadar să escaladeze muntele. Vremea s-a schimbat brusc și au fost nevoiți să abandoneze ascensiunea.
În anul 1980, guvernul chinez i-a oferit celebrului Reinhold Messner, cunoscut sub numele de „alpinistul cu două inimi”, oportunitatea de a porni în ascensiune pentru cucerirea varfului Kailash. Din motive necunoscute, Messner a abandonat ideea în ultimul moment.
În aceeași perioadă, un grup de turisti americani s-au aventurat in escaladarea muntelui de necucerit. Nu au reușit, ba mai mult se spune că au îmbătrânit prematur. Deși aveau doar 30 de ani, unghiile le crescusera nefiresc de mult, iar părul le albise în două săptămâni. Medicii nu au avut o explicație pentru acest fenomen straniu.
Un rus a decis să se ia la trântă în anul 2007 cu Muntele Kailash. „Sunt alpinist experimentat, am realizat zeci de expeditii pe crestele Muntilor Himalaya, dar ceea ce am trait in ascensiunea pe acest munte depaseste intelegerea mea”, povestea alpinistul Serghei Cistiakov, în anul 2007, dupa incursiunea, de asemenea nereușită, pe muntele Kailash, citat de karyn.blog.
Acesta continua: „Când ne-am apropiat de poalele masivului, inima îmi batea cu putere. Aveam in fata ochilor muntele sacru, muntele despre care se spune ca nu poate fi invins. Ma simteam nevolnic in fata maretiei lui si mi-era teama ca voi fi si eu, ca si predecesorii mei, infrant de magia lui. Dupa ce am inceput ascensiunea, atat eu, cat si alti membri ai echipei noastre, am inceput sa ne plangem de dureri de cap puternice. Ne-am gandit ca acestea au fost provocate de lipsa de oxigen, dat fiind faptul ca ne aflam deja la o altitudine destul de ridicata. Câteva ore mai tarziu, senzatiile stranii s-au intensificat. Aveam picioarele grele, ca de plumb, si abia daca le mai puteam tari. Ma simteam extrem de vlaguit si, deodata, am devenit subjugat de gandul ca nu am ce cauta pe acest munte, ca trebuie in mod obligatoriu sa ma intorc! Desi ideea era bine formulata în mintea mea, gura imi era inclestata. Voiam cu orice pret să le comunic colegilor mei decizia de a face cale intoarsa, dar eram complet neputincios”.
Serghei Cistiakov a încheiat: „Imediat ce am început coborarea, m-am simtit ca eliberat. Trupul mi s-a detensionat, muschii s-au descatusat, aveam impresia ca pasesc ca in stare de imponderabilitate. O energie puternica, binefacatoare, m-a invadat. In ciuda esecului, ma simteam mai fericit ca niciodată!”
