George Bacovia (17 septembrie 1881 – 22 mai 1957) a fost, cu siguranță, unul dintre scriitorii care au pus pe hârtie cele mai triste versuri din literatura românească. Versurile sale pline de patos și melancolie au trădat o viață dificilă, cu probleme de sănătate și pe alocuri cu căderi psihice. Cu toate acestea, poetul a reușit aibă un moment de speranță și de fericire atunci când s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu Agatha Grigorescu.
George Bacovia a fost un copil bolnăvicios, iar acest lucru a influențat definitiv dezvoltarea și percepția sa despre viață. La maturitate, poetul simbolist a fost o fire pesimistă, melancolică, acest lucru putând fi observat cu ușurință în poeziile sale. Viața socială reprezenta un chin pentru el și se ferea pe cât posibil de oameni. Surprinzător, însă, a reușit să-și găsească dragostea atunci când se aștepta mai puțin.
Viața lui George Bacovia a fost una dificilă, acesta având, de-a lungul timpului, mai multe meserii şi abia în jurul vârstei de 30 de ani a înţeles că îi este menit să fie poet. Scriitorul a reușit cumva să o cucerească pe Agatha Grigorescu, o femeie mai tânără cu 14 ani ca el, care a trecut și ea prin momente dificile în viață.
Furat de încurajarea prietenilor, printre cursurile de drept roman şi civil, m-am trezit poet de-a binelea. Literatura de care m-am atins din când în când şi-a picurat virusul caracteristic în toate fibrele sufletului, luptând cu succes asupra studiilor mele juridice. (…) Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică şi când găsesc ceva interesant iau note pentru a mi le reciti mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notiţe sunt în formă de versuri şi câteodată par vaiete. Nu sunt decât pentru mine, a scris George Bacovia în volumul „Poezii”.
Iubirea dintre Bacovia și Agatha a fost una specială, fiindcă s-a născut din suferință. Tipul plăpând și melancolic a înțeles durerea fetei care rămăsese orfană de mamă la numai 4 zile de la naştere și de tată la vârsta de 14 ani. Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată când ea avea doar 21 de ani și visa să devină poetă, lucru care s-a întâmplat ani mai târziu. Agatha a fost fascinată de George, de ochii săi albaștri și de faptul că acesta abia își publicase primul volum de poezii, „Plumb”.
„Supremă poezie a firii ne logodea atunci vieţile prin veriga acelei vrăji, ce mai târziu avea să se întunece, să geamă, să se convulsioneze în toate amărăciunile vieţii, fără să se stingă încă nici prin moarte”. A fost întâia poemă ce mi-a recitat-o Bacovia chiar în ziua în care ne cunoşteam şi pentru prima oară în viaţă un fluid poetic punea stăpânire pe toată fiinţa mea, a povestit Agatha Grigorescu, potrivit life.ro.
Relaţia dintre Bacovia şi Agatha a evoluat uşor de la prietenie la iubire, scriitorul având nevoie de 12 ani pentru a o cere de soție. Momentul nu a fost unul senzațional, însă a fost de ajuns pentru fata care s-a îndrăgostit iremediabil de poetul melancolic. Poate suna ciudat, însă, din tristețe și suferință ies de multe ori unele dintre cele mai importante creații ale umanității.
Înainte de a ajunge la fotograf Bacovia mă invită la bijutier. Am fost surprinsă. Nu înţelegeam de ce. “Să luăm nişte verighete”, spuse, ca şi cum ar fi fost vorba de ceva obişnuit. (…) În sufragerie se sărbătorește logodna, felicitări, câteva cupe de șampanie… A urmat o seară frumoasă. S-a dansat până după miezul nopții. Toți s-au antrenat. S-a cântat la vioară, s-au spus versuri. Bacovia glumea… am avut și verighetele, le-am pus fără nicio altă sărbătorire, a adăugat Agatha Grigorescu, potrivit sursei citată mai sus.
George Bacovia s-a căsătorit cu Agatha Grigorescu în data de 22 iunie 1928. Fratele poetului, care a fost martor, a ajuns în ultimul moment la Starea Civilă. Cununia religioasă a avut loc șase zile mai târziu, fiind unul dintre puținele momente în care poetul a fost văzut zâmbind și chiar fericit.
După ce s-au căsătorit, Agatha a renunțat la ambițiile sale literare, cu toate că își publicase un volum de poezii, și s-a dedicat cu totul îngrijirii soțului ei. Pentru a avea un venit stabil și sigur în casă, aceasta a devenit profesoară de limba română. Mai scria versuri din când în când, dar nu le-a mai publicat, în schimb a luptat pentru ca operele lui Bacovia să fie tipărite.
După o perioadă petrecută la Bacău, cei doi au decis să se mute la București, iar Agatha a supravegheat construirea casei unde au stat împreună până la moartea poetului în anul 1957. Casa a fost donată, ulterior, statului român pentru a fi transformată în muzeu, camera lui George Bacovia rămânând intactă la fel ca în ultima sa zi de viață.
Foto: life.ro
