Cele mai vechi ambulanțe erau, de fapt, niște căruțe simple, cu două roți. Erau folosite pentru a transporta soldații răniți sau victimele de război care nu puteau să meargă singure. Cuvântul „ambulanță” provine de la cuvântul latin „ambulare” care înseamnă „să meargă sau să se miște”.
Primele ambulanțe, utilizate în mod special pentru a transporta pacienții într-o unitate medicală, au apărut la sfârșitul anilor 1700 în Franța. Cel care a pus bazele acestui sistem a fost Dominique-Jean Larrey, chirurg-șef al armatei lui Napoleon.
Larrey este cel care a remarcat că a durat aproape o zi întreagă pentru ca soldații răniți să fie duși la spitale de pe câmpul de luptă și că majoritatea mor din „lipsă de asistență”. Pentru a oferi un ajutor mai rapid și pentru a asigura transportul, Larrey a proiectat o căruță trasă de cai. Aceasta era echipată cu un ofițer medical, ajutat de un asistent și avea spațiu suficient pentru a transporta cât mai mulți răniți.
De ce luminile girofarurilor mașinilor de poliție sunt albastre și roșii?
Dominique-Jean Larrey nu s-a oprit aici. Întrucât era nevoie de cai pe câmpul de luptă, acesta și-a dat seama că ambulanțele pot fi construite și cu ajutorul bicicletelor. Astfel, soldații au montat un pat în fața unei biciclete, pat pe care puteau fi transportați răniții. Vehiculul avea patru roți și era destul de rapid. Ingenios, nu-i așa?
Astăzi, ambulanțele pot fi atât furgonete, cât și elicoptere, avioane sau chiar bărci cu motor. În afară de medicația de urgență, ambulanțele sunt echipate cu targă, oxigen, stație radio de emisie recepție, aparate care asigură stabilizarea și monitorizarea funcțiilor vitale, girofaruri și sirenă.
În România, șoferul unei ambulanțe nu poate primi amendă pentru depășirea limitei de viteză; asta dacă se află într-o intervenție de urgență și are semnalele sonore și luminoase pornite. Cum era de așteptat, nu-i așa? Totuși, la noi în țară, oamenii legii au dreptul de a opri orice ambulanță, chiar dacă aceasta se află în misiune.
