De-a lungul timpului, puțini sunt scritorii români care nu se pot lăuda cu o viață amoroasă complexă. Ei bine, nici Mihail Sadoveanu nu făcea excepție. Spun gurile rele că, la un moment dat, prozatorul ar fi primit o lecție violentă chiar de la soția sa, Ecaterina, când i s-ar fi aprins călcâiele după o altă doamnă.
Mihail Sadoveanu s-a căsătorit la doar 21 de ani cu Ecaterina Bâlu. Ecaterina îi era cunoștință mai veche și cei doi au avut o căsnicie „sănătoasă” din care au rezultat 11 copii. Totuși, la un moment dat, marele cuceritor Sadoveanu a avut de înfruntat nervii soției sale, cea care, se spune, că îi oferea libertatea necesară să calce strâmb. Toate însă, cu măsură. Când a văzut că lucrurile scapă de sub control, Ecaterina ar fi avut o reacție necontrolată.
„Lui Sadoveanu i se mai aprindeau călcâiele după doamnele vremii. Una dintre ele, Natalia Negru, prietenă de familie care se credea poetă, sub pretextul aducerii maestrului la corectat nişte versuri, îşi îndesise vizitele în casa din Copou. Calitatea versurilor lasă de dorit, dar vizitele doamnei continuau, determinându-i soţiei o reacţie neaşteptată, odată, după plecarea vizitatoarei. Aşa micuţă cum era ea, i-ar fi tras un pumn peste nas, zicându-i prozatorului: Auzi, eu n-am casă de stricat! Mojicule!”, nota Mihai Ştirbu în revista „Luceafărul„.
Trebuie spus că diferența de gabarit dintre cei doi era semnificativă: Ecaterina era o mână de femeie, iar scriitorul „un munte”.
După moartea Ecaterinei , scriitorul s-a îndrăgostit nebunește de o femeie cu 40 de ani mai tânără, care îi era secretară la acea vreme. Acesta a şi luat-o de soţie, iar femeia i-a rămas alături până când marele prozator a murit.
În ciuda faptului că era zgârcit, Sadoveanu i-ar fi lăsat cu limbă de moarte una din puştile sale de vânătoare lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. În toamna anului 1961, Mihail Sadoveanu, care suferise deja un infarct, trăgea să moară. Acesta a fost vizitat acasă de liderul comunist, iar doamna Sadoveanu a vrut să-i dea acestuia puşca pe care i-o promisese naratorul.
Scriitorul, care era în agonie și până atunci nu reacționase la semnele celor din jur, a reuşit să se ridice în capul oaselor şi să îngâne: „Puuca nuuu, puuca nuu!”, semn că nici în ultimele clipe de viață scriitorul nu a fost prea hotărât.
Până la urmă, pușca a rămas în posesia familiei Sadoveanu. Astăzi, multe dintre ustensilele de pescuit și vânătoare ale scriitorului sunt depuse la Muzeul memorial Mihail Sadoveanu din Vântători-Neamț.
Zdreanță, celebrul cățel din poezia lui Arghezi, a existat în realitate?
